RSS

CUVÂNT DE DESCHIDERE

Omul civilizat, logic şi conştient de personalitatea sa,  şi-a dezvoltat permanent conştiinţa de sine şi în cadrul acesteia, una din trăsăturile sale fundamentale, lupta pentru supravieţuire în timp şi spaţiu, lupta pentru posesie, pentru păstrarea şi dezvoltarea acesteia ca simbol al puterii.

De când există omenirea, au existat şi crâncene razboaie pentru putere, care au evidenţiat mari personalităţi militare, care au fost de multe ori excepţionali luptători individuali, adevarate figuri de legendă, dar cel mai important, au fost lideri politici şi strategi militari geniali, adevăraţi vizionari, oameni care şi-au depăşit condiţia dar şi timpurile în care au trăit, au prefigurat şi înfăptuit schimbări majore în evoluţia politică, administrativă, economică, culturală şi religioasă a lumii, devenind adevarate repere ale istoriei şi civilizaţiei universale. Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Decembrie 2011 în ISTORIE, MARI CONDUCATORI

 

IVAN AL IV-LEA (CEL GROAZNIC) n.1530 – 1547 – 1584

ETICHETA : CEL GROAZNIC

Începutul de secol al XVI-lea aducea în ţinuturile înzăpezite ale Rusiei un monarh cum lumea nu mai vazuse încă de pe vremea împăraţilor romani. Sadic, mistic, sângeros dar în acelaşi timp diplomat de geniu, mânuitor neîntrecut al condeiului şi veritabil vizionar politic, Ivan al IV-lea Vasilyevich, şi-a atras deopotrivă atributele „cel groaznic” şi „cel mare”.

Ivan cel Groaznic ocupă un loc important nu doar în istoria Rusiei, ci și în memoria colectivă a rușilor. Prin acțiunile sale, Ivan cel Mare a triplat întinderea teritoriului Ducatului Moscovei, transformând Rusia într-un stat multietnic și multiconfesional imens. Lui i se datorează numeroase schimbări în istoria statului rus, în evoluția sa de la stat medieval la imperiu regional emergent.

Continuând politica predecesorului său, Ivan cel Mare, el a transformat principatul Moscovei în mare putere est-europeană, statut recunoscut în întreaga Europă. Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Septembrie 2012 în MARI CONDUCATORI

 

** RELIGIA CA DISCIPLINĂ TEOLOGICĂ ŞI LAICĂ **

Diverse simboluri religioase, incluzând (pe primul rând) Creștin, Iudaic, Hindus, Baha’i, (pe al doilea rând) Islamic, Tribal, Taoist, Shinto (pe al treilea rând) Buddhist, Sikhist, Hindus, Jainist, (pe al patrulea rând) Ayyavalist, Tripla Zeiță, Crucea malteză, Pre-creștin slavonic.

Istoria religiilor este o parte a istoriei universale, a istoriei culturii si civilizatiei, caci homo faber, cum sublinia Mircea Eliade, a fost totodata homo ludens, sapiens si religiosus; s-a constatat faptul ca sacrul  a fost si este un element structural al constiintei omului.

In sistemul stiintelor, Istoria religiilor in dimensiunea sa laica, nepartinitoare, infatiseaza fenomenele si procesele care s-au petrecut si care s-au succedat din punct de vedere religios in istoria lumii.

Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Septembrie 2012 în Religie

 

1. PRIMELE CREDINŢE

Este greu de afirmat că oamenii din preistorie practicau o religie. Totuşi, descoperirile arheologice ne dau posibilitatea să credem că primele societăţi omeneşti împărtăşeau anumite credinţe.

Credinţele omului arhaic fac parte din preistorie, adică acea perioadă în care oamenii nu ştiau să scrie şi să citească (până în anul 3000 î.Cr.).

Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Septembrie 2012 în Religie

 

2.RELIGIA MESOPOTAMIEI

Mesopotamia („ţara dintre râuri”) era situată în Asia de Sud-Vest, între Tigru şi Eufrat, pe un teritoriu care aparţine Irakului de astăzi. În această regiune s-au succedat mari popoare şi civilizaţii: babilonienii, asirienii, sumerienii, akkadienii etc.

Religia Mesopotamiei este cea mai veche religie cunoscută. Reconstituirea universului religios al popoarelor din Mesopotamia a fost facilitată de rezultatele săpăturilor arheologice în cunoscutele oraşe-state Babilon, Ninive, Ur, Nippur, Uruk etc. Aici au fost găsite tăbliţe de lut ars, scrise cu caractere cuniefrome, cuprinzând o imensă colecţie de texte (Mesopotamia este şi locul unde oamenii au inventat scrisul, prin anul 3000 î.Cr.). Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Septembrie 2012 în Religie

 

3.BRAHMANISMUL

BRAHMANISMUL este vechea religie care stapâneste si astazi în India. Este un amestec între politeismul naturalist al Vedelor, cum se numesc cartile sacre ale brahmanismului, si monoteismul panteist, iesit din meditatiile religioase ale preotilor brahmani.

Religia Vedelor, anterioara brahmanismului, era prea naturalista si prea senzualista. Pazitorii si cititorii Vedelor – preotii brahmani – au cautat sa spiritualizeze acest naturalism si au creat un zeu unic, Brahma, care nu este altceva decât rugaciunea zeificata. Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Septembrie 2012 în Religie

 

4.HINDUISMUL (Neobrahmanismul)

HINDUISMUL zilelor noastre nu este acelasi cu Hinduismul de acum 5000 de ani. Religia hindusa a evoluat in acesti ani. Acum ea cauta sa fie o sinteza a diverselor idei si influente ce strabat intreg subcontinentul indian si care reprezinta sute de grupuri sociale, culturale si tribale. De fapt, insasi termenul hindu nu este originar din India.

El este denumirea persana a fluviului Indu. Yoghi Ramacharaka face aceasta observatie: „Diferitele secte hinduse, desi practic par sa fie religii diferite, in realitate se considera a nu fi decat diferite secte si diviziuni ale Unei Singure Religii Eterne a Indiei, bineinteles, fiecare considerându-se pe sine ca fiind cea mai buna si mai favorizata exprimare si interpretare a ei.”

Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Septembrie 2012 în Religie

 

5.ŞINTOISMUL

ŞINTOISMUL este cea mai veche religie a Japoniei bazată pe o concepţie animistă asupra lumii (orice fiinţă sau obiect posedă un suflet). Şintoismul vine de la shinto” ce înseamnă “Calea Zeilor” şi se bazează pe cinstirea unor spirite numite “kami”, suflete ale strămoşilor care s-au refugiat în locuri naturale (cascade, munţi, vulcani vetc.)

Cel mai probabil şintoismul a început să se contureze ca o religie începând cu multe secole î.Cr., devenind cu timpul religia cea mai practicată a Japoniei. În secolul al VI-lea, budismul se răspândeşte în “Ţara soarelui răsare”, însă poporul rămâne în mare parte fidel religiei tradiţionale. În secolul al XIX-lea şintoismul este proclamat religie naţională, astăzi japonezii îmbinând cele două mari religii, sintoismul si budismul

Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Septembrie 2012 în Religie