RSS

BATALIA DE LA : PAULIS 11 – 14.09 1944

11 Dec

 

 

 

 

MONUMENTUL EROILOR DE LA PAULIS

 Intr-un remember sentimental, putem sintetiza,  ca există momente în activitatea noastră când trebuie să ne plecăm capetele în memoria unor fiinţe asemeni nouă, dar care astăzi sunt pentru noi adevăraţi eroi.  Se  cuvine  să aducem recunoştinţa noastră, tuturor celor care  n-au cerut nimic, dar care au oferit totul pentru noi toţi şi pentru patria noastră, se cuvine sa aducem  “Omagiu eroilor de la Paulis “.

Intre timp lucrurile s-au mai schimbat, sensurile s-au mai schimbat, trairile si sentimentele s-au mai schimbat, oamenii s-au mai schimbat.

  • Bătălia de la Păuliş a rămas în istorie drept una dintre cele mai crâncene lupte din al Doilea Război Mondial purtate de trupele române după întoarcerea armelor contra nazişilor.

  • O mână de elevi ai Şcolii militare de subofiţeri de la Radna, cu vârste cuprinse între 18 şi 20 de ani, au reuşit să ţină în loc trupele ungare şi germane, mult mai bine echipate şi mai experimentate, care îi copleşeau în proporţie de opt la unu. Dintre cei 1.500 de ostaşi care au luptat în septembrie 1944 sub comanda colonelului Alexandru Petrescu, devenit ulterior general, doar puţini mai trăiesc acum.

23 August1944 Radna

  • A inceput confuzia:  la miezul nopţii, ofiţerul de gardă a anunţat că România a încetat războiul.

  • Elevii militarii s-au trezit, s-au îmbrăcat, au luat armele şi au ieşit în câmp. Acolo au stat până seara, aşteptând ordin, în timp ce avioanele germane treceau pe deasupra şi aruncau afişe semnate de Horia Sima, prin care li se cerea să nu lupte contra Germaniei”.

  • Confuzia şi haosul ce domneau la nivelul ofiţerilor au fost întrerupte de comandantul Şcolii militare, colonelul Alexandru Petrescu. Acesta a luat pe cont propriu o decizie grea.

  • În faţa a 1.500 de elevi militari din toată ţara, acesta a spus: “Până acum, aţi cântat mereu că vrem Ardealul. Acum vă încolonaţi după mine, 12 companii şi înainte marş, spre Ardeal!”, iar elevii au plecat, cântând “Treceţi batalioane române, Carpaţii”.

5 Septembrie 1944  Gutenbrun,

  • Elevii militari fac jonctiunea cu o unitate de cavalerie si continua marsul spre Cladova si Paulis ca să sprijine frontul de apărare a graniţei de vest. Armata română se afla într-o situaţie grea, astfel că toţi elevii şcolii militare au trebuit să intre pe poziţii pentru a rezista oricărui atac.

  • E o perioadă de aşteptare, de frământări, de pregătire. Armatele lui Horthy au intrat deja în ţară şi  ameninţau Aradul.

11 Septembrie 1944

  • Odată ajunşi la Păuliş, elevii militari de la Radna au întâlnit trupele germane, sprijinite de cele horthyste, care ocupasera Aradul. Trec mereu trenuri pline cu civili care se refugiază din calea naziştilor.

  •  Ungurii, , se îndreaptă spre Defileul Mureşului, dorind să intre spre Deva şi să cadă în spatele frontului românesc format pentru zona de apărare vest. Sunt puternic sprijiniţi de armata germană, care încă ocupă, în retragere, anumite poziţii.

  •  Sosesc informatii despre ce a păţit un pluton de elevi, în satul Baraţca. Erau dislocaţi acolo, la câţiva kilometri de Arad. Dimineaţa, în timp ce se deplasau în şir indian către bucătăria de campanie, pentru a servi ceaiul şi cafeaua, a venit un avion german, un Stukas, în spatele lor şi a deschis focul.

  • Avionul a venit la înălţime foarte joasă şi pur şi simplu i-a secerat. Au căzut în jur de douăzeci de elevi.

  •  Măcelul de la Baraţca a umplut de ură şi de dorinţă de răzbunare, sufletele ostasilor. A fost o crimă şi un act de laşitate din partea nemţilor. Ostasii noştri au fost împuşcaţi pe la spate.”

14 septembrie 1944, Păuliş.

  • Ne amintim de momentul când ne-a fost luat Ardealul. Ştim că au fost represalii împotriva românilor în teritoriile ocupate. Vor să ne suprime, să ne lichideze ca naţiune.

  • Suntem pregătiţi să luptăm până la sacrificiul suprem. Ştim că uniforma militară este uniforma care reprezintă moartea în timp de război. Comandanţii ne îmbărbătează şi ne spun să nu facem nici un pas înapoi.

  • In amintirea Mărăşeştilor, deviza noastră este:   «Nici pe aici nu se trece!».

  • Încep luptele, care sunt crâncene. În apropiere de şosea, unde este şanţul de apărare antitanc, făcut la intrarea în Păuliş, e un adevărat măcel. Se luptă şi la baionetă. Apar primele victime, şi pentru că nu avem spital militar în Radna, primim ordin să ducem elevii răniţi la Mănăstirea Radna, unde s-a improvizat, în chiliile măicuţelor, un spital de campanie.

  • Morţii îi ducem şi îi îngropăm în curtea şcolii militare. Suntem inferiori din punctul de vedere al armamentului, dar rezistăm. Când primim sprijinul artileriei, îi punem pe fugă pe unguri. Ca să ne mai însufleţim, ne aducem aminte de cântecele de la instrucţie: Treceti Batalioane Romane Carpatii.

  • Un alt veteran,  profesorul Nicolae Streian, isi aminteste: Cred că de la început au căzut vreo 150 de elevi, dar şi ofiţeri, dintre care îmi amintesc de un căpitan, Fătu.

  • Eram mereu în tranşee, doar cu mitraliere şi arme uşoare, fără suport de artilerie, fără tancuri, fără antiaeriană, nimic, nimic. Aşa le-am ţinut piept honvezilor unguri.

  • Era frig şi brumă, dormeam pe iarbă, pe foi de cort, ne mâncau păduchii cât eram de nespălaţi şi de murdari. Au murit atunci mulţi elevi militari.

  • “Dacă există iadul pe pământ, atunci frontul de la Păuliş a fost iadul”.

  • Frontul era greu de apărat, erau acolo numai câmpie şi dealuri domoale, fără copaci.Erau plantaţii cu viţă de vie, cu floarea soarelui şi mai ales cu porumb, care foşneau şi ascundeau vederii inamicul.

  •  Apăreau ca din senin din lanul de porumb, elevii se  trezeau cu ungurii lângă ei. Nemţii veneau până aproape de tranşee, cu avioane care aveau tricolorul românesc vopsit pe aripi şi mitraliau fără milă”.

  • Patriotismul nu e o valoare învechită. Până la urmă, au sosit întăririle româneşti şi apoi cele sovietice, care au adus victoria.

  • “Când au apărut sovieticii, am văzut pentru prima dată femei-soldat, îmbrăcate în pufoaice, pe tancuri. Apariţia întăririlor a fost salutară, pentru că altfel, oricât eram noi de curajoşi, ne-ar fi decimat pe toţi”, recunoaşte Nicolae Streian ( veteran de razboi din Lugoj), care adaugă că elevii militari au reuşit să ia numeroşi prizonieri unguri , pe care  i-au escortat cu mâinile sus până la Radna – “orice le comandam, executau imediat, pentru că erau destui care stiau romaneste”.

  • După atâţia ani, Nicolae Streian consideră că, deşi foarte tânăr, şi-a făcut datoria faţă de ţară. Niciun moment nu a comentat situaţia materială a armatei, atât de intens dezbătută de unii în aceste zile.

  • Veteranul de la Păuliş are o singură dorinţă: “aş dori ca tinerii din ziua de azi – tineri cum eram şi noi pe atunci, să înţeleagă că patriotismul nu este o valoare învechită”. Este pilda unei generaţii care a suferit enorm şi care azi e tot mai puţin înţeleasă.

  • Dupa acest remember sentimental, putem sintetiza, in termeni mai apropiati limbajului militar, ca există momente în activitatea noastră când trebuie să ne plecăm capetele în memoria unor fiinţe asemeni nouă, dar care astăzi sunt pentru noi adevăraţi eroi.

  •  Se  cuvine  ca la ceas omagial să aducem recunoştinţa noastră, a tuturor, celor care  n-au cerut nimic, dar care au oferit totul pentru noi toţi şi pentru patria noastră.

  • Intre timp lucrurile s-au mai schimbat, sensurile s-au mai schimbat, trairile si sentimentele s-au mai schimbat, oamenii s-au mai schimbat.

Dar sa revenim la tema.

  • Zilele acestea, Aradul îşi cinsteşte cu mare mândrie eroii căzuţi la Păuliş în anul 1944, pentru a opri înaintarea trupelor fasciste.

  • Detaşamentul Păuliş, a reprezentat un pilon important al planului strategic pentru zădărnicirea încercărilor trupelor hitleriste de a ocupa şi utiliza cele trei mari căi de acces în Banat şi Crişana, şi anume: zona Timişoarei, defileul Mureşului şi văile Crişurilor în situaţia intervenită după victoria actului revoluţionar(spunea Igas atunci, tradator, spune Basescu acum ) din august 1944.

  • Întreaga acţiune a fost încredinţată Armatei I române, constituită în contextul dat, din formaţiunile militare existente în zonele din vestul ţării, aşa cum cereau până atunci sarcinile de a garanta acoperirea sumară a frontierei de stat şi asigurarea liniştii interne.

  • Forţele Armatei I au inclus unităţi şi centre de instrucţie cu recruţi ce nu aveau un stagiu sub arme mai mare de câteva luni, şcoli militare de subofiţeri, părţi sedentare sau formaţiuni de grăniceri.

  •  Necesitatea imperioasă de a acţiona imediat după 23 August 1944 pentru dezarmarea trupelor hitleriste răspândite în teritoriu şi pentru a bara calea forţelor invadatoare ce urmăreau să anuleze cuceririle insurecţiei (sau poate tradarii ) naţionale şi să încalce suveranitatea şi integritatea ţării, a solicitat un efort maxim din partea unităţilor abia încropite ale Armatei I, dotate doar cu armament de instrucţie şi mijloace insuficiente faţă de cerinţele impuse de război.

  • Pentru apărarea defileului râului Mureş, în zona Păuliş-Cuvin-Ghioroc-Baraţca, Şcoala de Subofiţeri rezervă nr. 5 din Radna s-a constituit în „Detaşamentul Păuliş”, prin Ordinul Corpului 7 Teritorial din 11 septembrie 1944, iar din Ordinul Armatei I din aceeaşi zi, detaşamentul a fost întărit cu Divizionul 61 artilerie grea şi Batalionul 1 din Regimentul 96 infanterie.

  • În apărarea Aradului, Şcoala de subofiţeri Radna, prin vitejia cu care a luptat, a dovedit din plin cât este de scump tuturor inimilor româneşti pământul Transilvaniei. Şcoala de subofiţeri în rezervă infanterie Radna, care a constituit osatura Detaşamentului Păuliş, merită să fie cinstită de naţiune, pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă, în perioada 14 – 20 septembrie 1944, aşa cum au fost şi eroii de la Păuliş.

  • Detaşamentul Păuliş, ca şi alte unităţi militare participante la efortul eroic de eliberare a ţării de sub opresiunea fascistă, a constituit o parte integrantă, reprezentativă a generaţiei tinere din anii 1944, chemată de gravitatea împrejurărilor să facă dovada forţei şi calităţilor sale.

  • Membrii detaşamentului fuseseră recrutaţi pentru şcoala de subofiţeri ( nu de ofiţeri ), deoarece nu aveau studii liceale complete, ca urmare a faptului că proveneau din familii sărace, de ţărani muncitori, cărora nu le erau accesibile atunci decât şcoli considerate de mâna a doua, cum erau şcolile de învăţători sau şcolile de meserii.

  • Ofiţerii superiori din conducerea şcolii, proveniţi din straturile sus-puse ale societăţii, se considerau ostracizaţi, pedepsiţi prin sarcina primită acolo, dispreţuiau elevii pe care-i aveau sub comandă, considerându-i „pe jumătate ţărani”. Iată, deci, componenţa socială a viitorului Detaşament Păuliş, adevărat eşantion reprezentativ.

  • Sub raport numeric, efectivul Detaşamentului Păuliş cuprindea 755 elevi ai şcolii militare, la care s-au adăugat, ca unităţi de întărire, 569 soldaţi din Regimentul 96 infanterie, 360 soldaţi din Divizionul 61 artilerie grea şi 124 cadre de ofiţeri şi subofiţeri, în total 1 808 oameni. Misiunea a fost îndeplinită în ciuda dificultăţilor şi a unor pierderi apreciabile: 380 oameni din care 65 morţi.

  • Amplasarea poziţiei de apărare la gura defileului râului Mureş, pe aliniamentul şanţului antitanc pe lângă localitatea Păuliş, s-a dovedit o măsură eficace, bine gândită, aptă să valorifice la maximum potenţialul uman şi material destul de redus de care dispunea detaşamentul.

  • Deşi lăţimea dispozitivului de apărare, de circa 8 kilometri, era mult prea mare faţă de efectivul şi dotarea cu tehnică de luptă a militarilor noştri, iar flancul drept al liniei de apărare era descoperit ( de la Cuvin la Pâncota ), orientarea în teren, derutarea inamicului şi contraatacurile surprinzătoare în momentele şi locurile nevralgice pentru atacatori s-au dovedit hotărâtoare în îndeplinirea misiunii încredinţate detaşamentului.

  •  Şcoala de subofiţeri de rezervă infanterie, Radna, comandată de colonelul Petrescu Alexandru, s-a acoperit de glorie cu ocazia luptelor dintre 14 şi 20 septembrie 1944, în regiunea Păuliş-Ghioroc-Cuvin.

  • In semn de omagiu adus eroismului şi jertfelor date de elevii fostei Şcoli de subofiţeri de rezervă din Radna în luptele din neuitatul septembrie 1944 pentru stăvilirea ofensivei fasciste, a fost ridicat în apropierea localităţii Păuliş din judeţul Arad, după 30 de ani, un impresionant monument simbolizând un arbore uriaş ancorat peren, indestructibil în solul şi istoria patriei şi care domină înălţimea cu ramurile şi aripile sale, adevărate coloane infinite.

   C i n s t e   l o r !

 
15 comentarii

Scris de pe 11 Decembrie 2011 în Batalii

 

15 responses to “BATALIA DE LA : PAULIS 11 – 14.09 1944

  1. Daniel Danciulescu

    22 Martie 2014 at 13:13

    Si unchiul meu – elev sergent Ion Ecovescu – a murit acolo.
    Dumnezeu sa-l odihneasca pe el si pe toti eroii tarii ! Acolo cei mai fericiti erau cei cazuti la datorie fiindca pentru ei totul se terminase… Cruda soarta au mai avut… La 19 ani a plecat pe front si nu s-a mai intors…

     
  2. sitaru aurel

    13 Iulie 2014 at 6:28

    elevii sergenti ecovescu ion si dascalu ion au cazut la datorie in data de 14 09 1944 aparand cu mitralierele podul de peste canalul morilor(folosit ca sant anticar) pe care se afla soseaua sambateni-paulis

     
  3. sitaru aurel

    14 Iulie 2014 at 7:16

    D-le Danciulescu moartea eroica a unchiului dv este amintita in cartea CEL MAI GREU EXAMEN autor Dumitru Susan,pag.63.Alte lucrari ce relateaza luptele Detasamentului Paulis:Detasamentul Paulis autor col.Alexandru Petrescu,Omagiu Eroilor si Veteranilor Det.Paulis autor col.Sandu Martinescu si Nopti Infrigurate autor Aurel Mihale

     
  4. sitaru aurel

    22 Iulie 2014 at 20:03

    D-le Danciulescu am 2 precizari;este vorba de Canalul Matca ce uneste apele Muresului la Paulis cu apele Canalului Morilor pe raza comunei Seleus.Aurel Mihale relateaza in lucrarea CRONICA DE RAZBOI(3vol) in capitolul DOI TUNARI lupte in zona Aradului anterioare legendarei batalii de la PAULIS.Prin poarta Paulisului nu se trece si inamicul nu a trecut!

     
  5. RusuLiviu

    21 Septembrie 2014 at 19:03

    Merci de articol. Emoționant și exact.

     
  6. Petrescu Alexandru

    8 Ianuarie 2015 at 13:46

    Strabunicul meu a fost Petrescu Alexandru.Respect celor care au luptat pentru Romania…Nu stiu daca se stie,dar el a apucat sa scrie si o carte..

     
  7. sitaru aurel@ymail.com

    10 Ianuarie 2015 at 18:55

    Cartea se numeste Detasamentul Paulis autor general-maior(r) Alexandru Petrescu publicata in 1965 la Editura Militara

     
    • Petrescu Alexandru

      13 Ianuarie 2015 at 7:55

      Salut,mai are si cartea Elena Chirita…plus inca cateva manuscrise . o zi buna

       
      • sitaru aurel

        15 Ianuarie 2015 at 16:06

        Ministerul de Razboi a emis ordinul nr15 din 14-11-1944 in care se spune:”Sc. de Subofiteri de Rezerva Infanterie Radna,comandata de col. Petrescu Alexandru,s-a acoperit de glorie,cu ocazia luptelor din 14 la 20sept.1944,in regiunea Paulis-Ghioroc-Cuvin.Datorita rezistentei indarjite a elevilor si conducerii pricepute,s-a reusit timp de o saptamana sa se sfarme puternicele atacuri inamice,sprijinite de care de lupta,care cautau sa patrunda pe valea Muresului,spre inima Ardealului.Alaturi de elevii Sc.de Subofiteri s-au batut cu aceeasi bravura bat.1 din Reg.96 infanterie si Divizionul61 Artilerie Grea.Pt.exemplul stralucit de bravura si spiritul de sacrificiu de care au dat dovada elevii Sc. de Subofiteri de Rezerva Infanterie Radna si unitatile de intarire,se citeaza prin ordin de zi pe Armata.In fata eroilor cazuti ne inchinam cu adanca recunostinta”

         
  8. sitaru aurel

    19 Ianuarie 2015 at 9:38

    D-le Petrescu va rog sa tastati’File de istorie la comemorarea eroilor de la Paulis”.Strabunicul dvs a organizat apararea pe canalul Matca(folosit ca sant anticar).Fara acest lucru,la raportul de forte 1 la 11in favoarea inamicului rezultatul bataliei ar fi fost altul.

     
    • sitaru aurel

      12 Februarie 2015 at 11:59

      Am avut norocul de a cunoaste 2 veterani ai Det. Paulis:general de brigada(r)NICOLAE THOMA(in sept.1944 sublocotenent-singurul ofiter supravietuitor al comp.6 )si pe VICTOR BALACEANU fost elev-sergent in comp.7

       
    • Petrescu Alexandru

      22 Ianuarie 2016 at 19:43

      D-le Sitaru stiu si despre Matca…Stiu din schitele lasa-te.

       
  9. sitaru aurel

    12 Februarie 2015 at 15:13

    La Paulis,sub poala viei, Dorm eroii Romaniei Alintati de-o soapta sfanta Ce Muresul o cuvanta.La Paulis,cand toamna vine,Vin feciorii sa se-nchine, Nu la frumusetea viei La eroii Romaniei. (George Ciudan 1921-1985)

     
  10. marcu

    14 Noiembrie 2015 at 19:23

    Si varul soacrei mele, Slt.TR Cacinschi Nicolae a murit la Tiganca, la 08.07.1941.
    Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti eroii care au murit, pentru apararea neamului romanesc.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: