RSS

GINGHIS HAN (1167 – 1227 d.H.)

23 Dec

ETICHETA : STĂPÂNUL LUMII (SUVERANUL OCEANIC)

La începutul secolului al XII-lea de pe teritoriile Asiei Centrale se dezlănţuie  şi  intră  în istorie,  un alt neam de cuceritori, (după Hunii lui Attila), la fel de sângeros şi imprevizibil, hoardele sălbatice de nomazi mongoli care jefuiesc China, Orientul Apropiat şi Europa şi care înfiinţează cel mai mare imperiu din istoria universală. Pe cerul însângerat al lumii, îşi făcea apariţia al doilea Cavaler al Apocalipsei, cel mai rapid cuceritor : Ginghis-han „Stăpânul lumii”. Ca o tornadă apocaliptică, furia sălbatică a stepei, se revărsa distrugator , către apus.

  • Încă de la începutul antichităţii şi chiar şi în Evul Mediu pentru civilizaţiile sedentare practicând apicultura, popoarele nomade, care aveau ca activitate principală păstoritul şi fiind astfel în şa în căutare de noi păşuni, reprezentau un pericol permanent. Au ajuns de pe câmpiile ruşeşti până în Ungaria, în Arabia şi în Africa de Nord pe cămile, iar de pe stepele euroasiatice călare.

  • Datorită modului lor de viaţă au devenit călăreti excelenţi, şi cu mobilitatea lor au devenit duşmani temuţi pentru armatele lente, greoaie ale popoarelor stabilite în Europa sau în Asia. Cu toate că în legăturile dintre diferitele culturi şi în comerţ au existat lungi perioade paşnice, deseori au apărut conflicte, viaţa nomadă întărind caracterul războinic al unui popor, pentru care grânarele pline ale oraşelor bogate ale Asiei Centrale reprezentau o ispită.

  • Parţii care atacau legiunile romane, arabii razboinici care năvăleau din deşert şi luptau în numele Islamului şi celalalte popoare nomade, au avut o influenţă mare asupra mersului istoriei. În jefuirea oraşelor şi în cucerirea unor teritorii tot mai mari, cei mai de temut dintre toţi nomazii sau dovedit a fi mongolii.

  • Trăiau din creşterea oilor, caprelor şi a cailor pe partea de nord a actualei Mongolii. Din valorificarea animalelor obţineau carne, lână, piei, iar din prelucrarea laptelui obţineau brânză şi caşcaval. Băutura naţională a devenit kumiş-ul, laptele de cal fermentat. Pâsla obţinută din lână, acoperea iurtele – corturi circulare susţinute de bârne de lemn.

  •  Se organizau în ginţi şi în triburi, nobilii alegeau hanul – conducătorul. Această situaţie a fost schimbată de Temudjin, fiul unui cap de ginte, al cărui tată fusese ucis încă din copilăria lui acestuia.

  • Aşa cum nu există decât un singur zeu invizibil în Cer, tot aşa nu se aflş decât un singur stăpân pe Pamânt, adică eu, Gingis Han. Datoria mongolilor este să vină când îi chem, să dea fuga atunci când le-o poruncesc, să omoare pe cine vreau eu…“ 

  • Temujin (numele sau iniţial), s-a născut în 1162 la Dunlunboldag, în Mongolia. După o copilărie şi o adolescenţă călite în hărţuielile crude dintre triburi, tânărul cu vocaţie de lider, poartă mai multe bătălii cu tătarii, cu turcii naimani şi cu ceilalţi rivali mongoli, bazându-se pe o armată puternică, disciplinată şi devotată până la fanatism, cu ajutorul căreia şi-a consolidat puterea.

  •  În 1206 şi-a luat numele de Ginghis-han, adică “stăpânul lumii”. Edifică un sistem de alianţe inţelepte şi izbuteşte să devină conducător al clanurilor mongole în 1206, dată la care istoricii consemnează naşterea Imperiului Mongol.  Temujin devine Gingis (în mongolă tengis şi în turcă deniz înseamnă mare, ocean), adică Hanul Universal, sau, literal, Oceanic.

  • În următorii 20 de ani a dovedit că îşi merită numele. A ocupat China de Nord şi a jefuit capitala, Beijingul. Principatele aflate spre vest le-a contopit ţn Imperiu Mongol în plină expansiune. Expediţiile de cercetare au trecut şi peste Munţii Caucaz, şi au nimicit forţele ruseşti trimise împotriva lor.

  • Apoi au urmat cele mai spectaculoase campanii ale lui Ginghis-han. După ce armatele lui au jefuit renumitele centre comerciale Buhara şi Samarkand, au distrus Horezmu-ul măcelârind locuitorii. Pe subcontinentul indian au avansat până la râul Indus. În urma prăpădului mongol, unele teritorii şi-au revenit doar după mai multe secole.

  • În 1224 Ginghis-han a fost rechemat din India pentru înăbuşirea unei răscoale din Mongolia, dar a murit în 1227 şi astfel nu au mai avut loc noi campanii cuceritoare. A lăsat în urma lui un imperiu cu o administraţie bine organizată, şi o legislaţie stabilă.

    În codul lui de legi, se pare că există prima Constituţie din lume. E vorba de o lege care interzice homoxexualitatea şi prezervă apele şi păşunile.

  • Funcţionarii erau aleşi fără discriminare naţională sau religioasă, consolidând astfel o dominaţie mongolă multiseculară. Marele Han a lasat ca moştenire şi un sistem de comunicaţii organizat pe staţii poştale teritoriale cu legaturi regulate între ele.

    Armata mongolă era organizată în sistemul decimal, trupele fiind împărțite în unități de zece soldați care se controlau reciproc. Se practica o variantă a decimării: dacă dezerta un oștean din cei zece, ceilalți nouă oșteni trebuiau să moară.

    După ce dădeau în primire păr de la fiecare cal, oștenii depuneau jurământul de credință și supunere oarbă, până la moarte, față de han. Din păr de cal se făcea „stindardul negru” (cunoscut și pe românește sub denumirea de tui). Este și astăzi simbol național (este păstrat în custodia ministerului mongol al apărării, în Ulaan Baator).

    Puterea și succesul trupelor mongole se explică prin disciplina severă, prin enorma mobilitate a trupelor, natura robustă a cailor și războinicilor, armele din dotare și prin tactica inteligentă de luptă a comandanților mongoli. Fiecare călăreț avea doi sau trei cai, care îi dădeau posibilitatea schimbării cailor obosiți, oștenii oprindu-se pe un traseu numai pentru somn și hrană. Aceasta consta preponderent din carne uscată făcută pulbere (borts), păstrată în bășică de vită prinsă la șa.

    Mongolii erau antrenați de copii pentru a deveni călăreți și arcași excelenți. Vânătoarea era îndeletnicirea de căpătâi ca antrenament în vederea războaielor. Arma principală era arcul compus din două materiale diferite (lemn, tendoane sau metale) care asigurau o elasticitate deosebită.

    Războinicii posedau mai multe arcuri, foloseau săgeți cu vârfuri metalice care puteau să străpungă zalele cu care era echipat inamicul. Prin folosirea în călărie a scărilor, puteau ținti din goana calului în direcția opusă fugii cu o precizie uimitoare (tehnică de altfel răspândită la mai toate triburile războinice ale stepei, încă de pe timpurile sciților și sarmaților). Tactica folosită frecvent de mongoli era atacul rapid și scurt, urmat de o retragere amăgitoare, menită să atragă inamicul în cursă, ca să fie împresurat.

  • Politica lui Ginghis han a fost continuată de moștenitorii săi, care au preluat un imperiu de peste 33 milioane km², cu o întindere cuprinsă între Oceanul Pacific și Marea Caspică. Ogodai, fiul şi succesorul lui Ginghis-han a mai lărgit imperiul.

    A stabilit capitala la Karakum şi a terminat ocuparea Chinei de Nord. A înfrânt rezistenţa principatelor ruseşti şi a avansat continuu până spre apus, conducatorii lui de oşti învingând armatele poloneze şi germane, avansând adânc în Europa.

  •  În 1241 a nimicit oastea maghiară a regelui Béla al IV-lea, prădând Ungaria. Europa de vest a scăpat de jaf datorită morţii neaşteptate a lui Ogodai. La aflarea veştii morţii sale oastea mongolă s-a retras.

  • A urmat o perioadă lungă în care  dominaţia marelui Han s-a estompat, şi iarăşi Occidentul a avut noroc prin faptul că urmaşul lui Ogodai, Menghu şi-a orientat atenţia spre teritoriile chineze şi persane.

  •  În 1258 Huleghu, fratele lui Menghu, a ocupat Califatul Abbasida şi a jefuit Bagdadul. Atunci Imperiul Mongol şi-a atins limita occidentală, deoarece ocuparea Siriei a fost oprită de sultanii mameluci ai Egiptului. În acest timp Menghu a ocupat China de Sud, ocupaţie încheiată de fratele şi succesorul lui, Kubilai-han, după moartea lui Menghu în 1259.

  • După această perioadă, marele imperiu mongol a început să se dividă în mai multe hanate mari, independente. Kubilai, ca mare han, a mai recuperat ceva din puterea de odinioară, dar a exercitat-o doar în China, unde dinastia Iuan, înfiinţată de el a domnit aproape o sută de ani – până in 1368.

  • Hulenghu a devenit renumit prin înfiinţarea dinastiei Ihanida sub dominaţia cărei a înflorit cultura persană, şi pe alte teritorii s-au state mongole puternice, ca de exemplu „Hoarda de Aur” care se întindea din sudul Rusiei prin Siberia occidentală până în Asia Centrală (cuvântul ”hoardă“ iniţial înseamna loc de staţionare, loc de tabără).

  • La sfârşitul secolului al XIV-lea, Emirul turco-tătar al Samarkandului a devenit Timur, nepot al lui Gengis, care în afară de ravagiile înspăimântătoare, n-a lăsat altă moştenire, dar despre el, în alt material.

  • Din hanatele mari numai “Hoarda de Aur” exista şi în secolul al XV-lea. Descendentul lui Timur, Babur, înfiinţează dinastia Mongolilor în 1526 în India, dinastie care a avut o viaţă lungă. Micile principate au avut un rol în istorie până la începutul secolului al XX- lea.

  • Cu toate distrugerile inimaginabile, cuceririle mongole au avut şi unele efecte pozitive – în special asupra Europei. Existenţa imensului imperiu Eurasian, crea posibilitatea călătoriilor în siguranţă, fapt ce a permis dezvoltarea legăturilor est-vest.

  •  Spre sfârsitul secolului al XIII- lea Marco Polo, cel mai vestit călător al Evului Mediu şi-a efectuat călătoriile pe teritoriile mongole, şi a activat şi în slujba lui Kulibai-han. Prin călătoriile lui Marco Polo şi ale altor călători, au pătruns în Europa mărfuri şi idei de importanţă vitală din punct de vedere al dezvoltarii civilizaiei.

Cu dispariţia Imperiului Mongol, legăturile est-vest au regresat. Până în secolul al XV-lea, epoca marilor descoperiri geografice, n-au existat schimburi comerciale importante.

DATE IMPORTANTE

1167  Şefului de trib mongol i se naşte un urmaş pe nume Temudjin.

1202-1204  Temudjin învinge triburile rivale Merkit şi Naiman care ajung sub dominaţia lui.

1206  Temudjin este ales Han şi încep marile campanii de cuceriri.

1209  Prin cucerirea regatului His-Hsia, China devine ţinta atacurilor următoare.

1211-1214  Campaniile de cucerire purtate împotriva dinastiei Cin din China de Nord.

1219-1225  Cucerirea sultanului Horezm.

1227  Moartea lui Ginghis-han.

1229-1241 Ogodai ( fiul cel mare al lui Ginghis) este ales mare han.

1234  China de Nord ajunge sub dominatia mongola.

1237-1240  Mongolii cuceresc Rusia cu excepţia Novgorodului.

1241  Campanie tătărească în Regatul Maghiar.

1242 Moare Ogotai, mongolii părăsesc teritoriul Ungariei şi se întoarc  în Orient.

1251-1259  Domnia marelui han Menghu.

1258  Huleghu cucereşte Bagdadul.

1260  Mongolii ocupă Damascul, dar la Aint-Djalut sunt înfrânţi de egipteni.

1260-1294  Domnia marelui han Kubilai.

1276  În China de Sud cade prizonier ultimul împărat din dinastia Sung.

1276  Kubilai-han unifică China şi fondează dinastia Iuan.

1284  Mongolii sunt gata pentru invadarea Japoniei, dar o furtună le distruge flota.

1368  Sfârşitul dominaţiei dinastiei Iuan.

1370-1405 Timur se declară mare han al Hoardei de Aur şi cucereşte Persia.

1502  Destrămarea Hoardei de Aur.

1526-1857  Babur fondează în India, împărăţia Marilor Monguli.

1920  Desfiinţarea ultimului hanat în Buhara. Teritoriul întra în Imperiul Sovietic.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Decembrie 2011 în MARI CONDUCATORI

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: