RSS

MAHOMED AL II-LEA (1432-1481 d.H.)

26 Dec

ETICHETA : FATIH (CUCERITORUL)

Mahomed al II-lea Cuceritorul (1432 – 1481), fiu al sultanului Murad al II-lea al Imperiului Otoman, a rămas în istorie, prin cucerirea Constantinopolului. Ceea ce nu a reuşit să înfăptuiască Baiazid, a reuşit Mehmed al II-lea Fatih (Cuceritorul), sau Mahomed al II-lea, cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea, 50 de ani mai târziu.  Acesta a fost răgazul oferit indirect de Timur Lenk, lumii creştine.

Deşii evoluţia şi tendinţa Imperiului Otman, puteau fi previzibile, creştinătatea nu a fost cu mult mai mult pregatită să înfrunte urgia care se pusese în mişcare. Flamura verde a semilunii, era orientată spre vest, aşa cum au fost orientate toate migraţiile (de la est spre vest în sensul luminii), numai că acum nu mai era vorba de o migraţie, ci de o extindere spaţială, a unui popor sedentar, dar lacom şi avid de putere.

Ne aflăm la graniţa dintre două  civilizaţii cu două religii, pe o punte îngustă între două lumi nesigure. Pe această scenă, îşi face apariţia şi va strălucii Fatih, Mohamed Fatih, omul care arunca manuşa Europei creştine şi care visa ca din Pristolul  de Roma, să dea calului ovaz.

A ajuns sultan la varsta  de 12 ani şi a fost sultan al Imperiului Otoman între 1444 şi 1446,  şi între 1451 şi 1481. A fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman.

Pe plan intern s-a dovedit a fi priceput, administrând foarte bine întinsul stat otoman. S-a remarcat prin acţiunile sale militare. Incă din primii ani de domnie, sultanul s-a arătat a fi un bun comandant de oşti.

Astfel în anul 1453, având 21 de ani cucereşte Constantinopolul, iar ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea cade eroic în luptă. De atunci, Constantinopolul a fost numit Istanbul, devenit ulterior capitala Imperiului.

Bătălia de la Constantinopol 1453

Sub Mehmed II (1451-1481), turcii ajung la porţile Constantinopolului. Dacă reuşea să pună mîna pe fosta capitală a Imperiului roman, Mehmed ar fi reuşit să facă din Imperiul otoman , unul de vocaţie iar pe de altă parte făceau comunicaţiile şi transferurile de trupe, spre Europa, mult mai uşoare.

Mahomed al II-lea și-a făcut din cucerirea Constantinopolului prima prioritate, reușită care din punctul lui de vedere i-ar fi întărit puterea în fața vârfurilor armatei și admnistrației, care îi provocaseră nenumărate probleme în timpul primei sale domnii. Cucerirea Constantinopolului i-ar fi adus și alte beneficii.

Atâta vreme cât Constantinopolul era stăpânit de creștini, inamicii sultanului ar fi putut folosi orașul ca o bază pentru atacarea imperiului și ar fi oferit liderilor occidentali un pretex pentru continuarea eforturilor militare antiotomane. În plus, locația orașului îi asigura controlul asupra comerțului pe mare și pe uscat dintre estul Mediteranei și Asia Centrală.

Cucerirea Constantinopolului le-ar fi adus otomanilor uriașe bogății. Nu în ultimul rând, Constantinopolul era potrivit pentru rolul de capitală imperială, iar cucerirea sa i-ar fi adus o glorie nepieritorare sultanului, l-ar fi transformat pe acesta într-un erou pentru musulmani, dar și pentru creștini, și l-ar fi transformat într-un conducător foarte puternic.

În vederea asediului turcii construiesc un fort în Bosfor. Protestele împăratului Constantin al XI-lea nu au nici un efect. În afară de 3 vase genoveze încărcate cu arme şi muniţii pe cheltuiala Papei care au plecat spre Constantinopole nici-o altă putere nu i-a ajutat pe asediaţi.

Totuşi,  pasagerii şi echipajele vaselor străine aflate în port au participat la apărare. Pe 19 ianuarie 1453, generalul genovez Giustiniani sosea în fruntea a 700 de oameni. Acestuia i se încredinţează apărarea zidurilor oraşului.

 Otomanii au lansat trei atacuri successive :18 aprilie, 7 mai şi 12 mai, dar au fost respinşi de asediaţi.  Pe 22 aprilie Mehmed a făcut o parte din flotă să treacă pe cale terestră din Bosfor în Cornul de Aur.

Zidurile aflate de-a lungul Cornului erau mult mai greu de apărat, iar corăbiile aflate în port erau mult mai expuse. Sultanul a construit un pod care uşura deplasările de trupe.

 Pe data de 28 mai are loc asediul final: bătălia adevărată a avut loc în Valea pîrîului Lycus.Trei asalturi au venit unul după altul. Comandantul Giustiniani este grav rănit şi părăseşte lupta provocînd dezertarea trupelor genoveze. Constantin al XI-lea moare în luptă.

Turcii intră în Constantinopol, catedrala Sfînta Sofia este transformată în moschee. Creştinismul pierde unul din oraşele pe care s-a fondat una dintre cele cinci tradiţii apostolice – cea bizantină.

Mânăstirea Sfânta Sofia

După cucerirea Constantinopolului,  Mahomed al II-lea , a mutat capitala imperiului de la Adrianopole. Mahomed s-a proclamat „Kaiser-i-Rum” (Cezar Roman) şi a încercat să modifice structura statului otoman după cea a defunctului Imperiu Bizantin . A încercat să pună egalitatea între statutul de împărat roman și cea de sultan otoman. Mai târziu, când otomanii au invadat Otranto, scopul sultanului Mahomed a fost reunificarea Imperiului Roman, pentru prima oară după 751.

După bătălia de la Constantinopol 1453, catedrala construită de Iustinian cel Mare, a fost convertită în moschee imperială, ca și multe alte biserici şi mână și. Drepturile ne-musulmanilor au fost garantate de sultan, iar continuitatea și stabilitatea comerțului a fost asigurată.

Constantinopolul era în momentul cuceririi otomane un oraș care nu își revenise complet după jeful suferit în timpul celei de-a patra Cruciade și după aproape două secole de sărăcie. Populația capitalei bizantine se redusese, iar multe dintre clădirile sale fuseseră abandonate sau erau într-o stare de degradare avansată.

Sultanul a început de îndată să repopuleze orașul. Celor care erau dispuși să se mute în oraș, le-au fost oferite în folosință proprietăți ale statului sau particulare. Sultanul a urmărit să aducă în oraș artizani, meșteșugari și negustori de diferite etnii și religii.

Constantinopolul otoman s-a dezvoltat rapid ca un oraș multientinc, multicultural și cu o viață economică, politică și culturală vibrantă. Granițele aflate la o mare distanță de oraș i-au garantat siguranța și prosperitatea.

Cad imperii şi state

La doi ani de la preluarea tronului, la data de 29 mai 1453, a cucerit Constantinopolul punând  capăt existenţei  Imperiului Bizantin. Numele oraşului lui Constantin cel Mare este preschimbat în Istanbul şi va deveni capitala Imperiului Otoman.

In acest oras şi-a instalat capitala, dar trebuie menţionat că a garantat libertatea de cult creştinilor, iar genovezii şi veneţienii au beneficiat în continuare de privilegii comerciale acolo.

După cucerirea Constantinopolului, Mahomed a acţionat pentru ocuparea întregii Peninsule Balcanice. Astfel, din anul 1458 a început luptele pentru cucerirea întregului teritoriu grecesc. In anul 1470, toata Grecia se afla sub stăpânire otomană.

Serbia a fost cucerită în anul 1459, Bosnia în anul 1463, iar Albania în 1479. Sultanul a distrus şi Imperiul Grec de la Trapezunt, în anul 1461, iar Hanatul Crimeei i-a devenit vasal în 1475.

Oştile otomane ale lui Mahomed,  conduse personal de el sau de generali vestiţi de ai lui, au purtat bătălii cu domnitorii români sau pe  teritoriul romanesc.

În 1456 a fost învins de Iancu de Hunedoara care conducea bătălia de apărare a Belgradului.

Bătălia de la Belgrad – 1456

In anul 1462, a suferit o umilitoare înfrangere din partea lui Vlad Ţepeş. In vestita bătălie de noapte ( prima din istoria militară a lumii), într-o demonstraţie de curaj unică în istoria omenirii (nici-un alt lider militat înainte sau după el, nu s-a deghizat şi a atacat o tabară duşmană din interior), Vlad Ţepeş şi cei mai buni oşteni se îmbracă în straie turceşti şi se infiltrează între otomani.

Atacul de noapte al lui Vlad Ţepeş – 1462

Ţinta sa era cortul sultanului. In plină noapte,  corpul spahiilor din Anatolia este măcelărit de valahi, marii viziri Mahmud şi Isac fiind ucişi în luptă. Din nefericire, sultanul turc nu dormea în cortul cel mare, valahii în frunte cu Ţepeş scăpând ocazia de a-l ucide pe Mahomed Fatih. Oştenii lui Vlad se retrag în viteză, iar dimineaţa avea să arate proporţiile dezastrului. Imensa armată era în agonie.

In anul 1475 şi 1476,  a  suferit  două  mari  înfrângeri: la  Vaslui

Bătălia de la Vaslui – 1475

şi la Războieni (Podul Inalt) şi a fost forţat să părăsească ţara făra să-l poată înlatura pe Stefan cel Mare de pe tron.

Bătălia de la Războieni (Podul Înalt) 1476

Datorită cuceririlor pe care le-a făcut şi ca urmare a victoriilor sale şi a modului în care a administrat întinsul stat, el este considerat întemeietorul Imperiului Otoman

 
7 comentarii

Scris de pe 26 Decembrie 2011 în MARI CONDUCATORI

 

7 responses to “MAHOMED AL II-LEA (1432-1481 d.H.)

  1. evelina enuta

    24 Mai 2013 at 12:36

    este foarte interesant

     
  2. cojocaru daniel

    12 Ianuarie 2014 at 10:09

    ms mi-a fost defolos🙂😉

     
  3. cojocaru daniel

    12 Ianuarie 2014 at 10:10

    ms multtttttttt🙂😉

     
  4. ioananghel

    13 Mai 2014 at 11:46

    ms chiar mi-a folosit

     
  5. ioananghel

    13 Mai 2014 at 11:46

    ♂☺☺☺♥♀

     
  6. rares

    9 Noiembrie 2015 at 20:25

    ms multtt

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: