RSS

CIRUS CEL MARE (n. 590 // r. 559 // i.550 – 529 i.H.)

30 Dec

ETICHETA : PRIMUL MARE CUCERITOR

Pentru că totul pe lume, are un început, şi istoria marilor imperii şi a marilor cuceritori, trebuia să aiba unul.  Chiar dacă  istoria face unele referiri la imperii gen ” Imperiul Hitiţilor”, Imperiul Mezilor” sau „Imperiul Babilonian”, aprecierea unanimă este că, de fapt prima uniune inter-statală ( cea care defineşte de fapt imperiul ), a fost cea realizată de Cyrus I cel Mare, care, în numai 30 de ani de domnie, va unifica triburile mezilor şi perşilor şi va supune oraşele greceşti de pe litoralul mediteranean, realizând  cel mai mare imperiu cunoscut pănă atunci, prin crearea unităţii teritoriale Medo-Persane, în anul 550 î.H.

Personalitatea lui Cyrus este copleşitoare. Gândirea sa a precedat cu multe secole, fapte şi acte, care, petrecându-se în realitatea recentă (a ultimilor 200 de ani), mi se par realizari măreţe. Mare parte din viaţa lui este îmbrăcată în mister la fel ca  multe dintre realizările sale, pe care le retraim acum deşii ele au luminat o epocă de mult apusă.

 Eminescu, în poezia „La steaua” spunea: „La steaua care-a răsărit / E-o cale-atît de lungă / că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă”. Este o genială metaforă şi demonstraţia faptului că poetul a simţit imensitatea distanţelor cosmice, prin care raza unei stele, străbate zeci de secole pînă să ajungă în ochii noştri, timp în care steaua însăşi e posibil să dispară, să explodeze, să se dezagrege, dar noi continuăm să-i primim lumina : o vedem, deşi nu mai e.

Pentru exemplu, va propun analizei paralele, următoarele aspecte :

  • Cyrus crează primul imperiu (oare S.U.A. este ultimul ?).

  • El este primul şef de stat care eliberează sclavii şi aboleşte sclavia (deabia în 1862 Abraham Lincoln decretează sfârșitul sclaviei în statele din sudul SUA.).

  • „Cilindrul lui Cyrus” este considerat prima Declaraţie Universală a Drepturilor Omului. A II-a, ultima şi cea oficială, la 10 decembrie 1948, când Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat şi proclamat Declaraţia universală a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile. Dar a făcut O.N.U.ceva nou?    Nu! A legiferat nişte idealuri. Şi Creştinismul s-a lansat cu aceleaşi idealuri şi idealuri au rămas.

  •  Cyrus a promulgat ” Drepturi”, în timp ce noi trăim cu idealurişi printre fenomene. Oare de ce se întamplă lucrurile aşa?

Inceputurile istoriei şi civilizaţiei persane propriu-zise, se situează în jurul anului 1000 I.Hr. Dar ei îşi fac o apariţie spectaculoasă în scrierile biblice, cu prilejul intrării în Babilon a lui Cyrus cel Mare (559 – 529 I.Hr.), întemeietorul statului  persan.

Născut între anii 590 şi 585 î.Hr în ceea ce este acum Persis, Iran, el a fost fiul lui Cambyses I al clanului Achaemenida, clanul predominant al tribului persan Pasargad.

Salvarea lui Cirus

Unii au speculat că Cyrus a fost fiul unui păstor care a migrat din munţii de la nord de Irak în câmpiile de pe valea râului Tigru. Ştim că tatăl său Cambyses a domnit peste un mic trib persan în sudul zonei Tigru-Eufrat. Când Cambyses a murit, Cyrus a preluat şi a unit toate triburile persane sub conducerea sa în 559 î.Hr.

Cirus pe tron

La  scurt timp după preluarea puterii, Cyrus a plecat la război împotriva Mezilor şi l-a luat captiv pe regele lor, Astiage în anul 550 I.Hr, încorporând Imperiul Mezilor în propriul său imperiu, apoi proclamându-se rege al tuturor perşilor.

Talentului său oratoric şi curajul în luptă, i-au adus admirația aliaților, convinși rapid că au găsit în el un șef capabil să-i elibereze pe perși de vasalitate. S-a bizuit pe amenințare și forța convingerii, unindu-i într-o federație de nemulțumiți și a cucerit capitala lui Astyage, regele med. Pentru a menaja toate susceptibilitățile și a-și atrage aprobarea tuturor, el îi cruță pe cei învinși și îi asociază într-un nou „regat al perșilor și al mezilor”.

Ideea de imperiu, poate prima din întreaga istorie, își găsește realizarea în aceasta confederație de popoare diverse, reunite prin practici administrative comune și conduse de un șef carismatic.

Acest act agresiv l-a determinat pe regele Lydiei, Cresus să îşi întoarcă atenţia spre ameninţarea crescândă a perşilor. Lidienii era aliaţi cu mezii şi datorită cuceririlor lui Cresus, limitele Lydiei au fost extinse până la râul Halys, la vest de regatul nou dobândit al perşilor.

Cresus nu a pierdut nici un moment în angajarea unor mercenari spartani pentru a realiza o ofensivă împotriva lui Cyrus. Această politică de cuceriri a lui Cyrus nu i-a lăsat indiferenţi nici pe babilonieni care aveau în comun o frontieră cu Persia şi astfel s-au alăturat lidienilor şi spartanilor pentru a lupta împotriva lor.

Auzind despre ofensiva lui Cresus, Cyrus şi-a condus forţele în teritoriul Lydiei cerându-i lui Cresus să se predea şi să devină vasalul său regal. După o serie de lupte, Cresus a fost zdrobit şi capitala Lydiei, Sardis a fost capturată în anul 546 I.Hr, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu Babilonul şapte ani mai târziu în 539 I.Hr.

Acum, Cyrus a încercat să aducă Imperiul Babilonian sub controlul său. În 539, conflictul a început când Belşaţar, fiul împăratului şi guvernatorul Babilonului l-a înfruntat pe Cyrus la Opis. Belşaţar a fost învins şi oraşul Babilon a fost capturat fără luptă. Cyrus a intrat în oraş câteva zile mai târziu, proclamându-se eliberator.

În doar 11 ani Cyrus a cucerit trei dintre cele mai puternice state din lume la acel moment. În mod evident acesta a reuşit să extindă graniţele imperiului către râul Indus în est şi râul Oxus în nord-est.

Mai mulţi factori au contribuit la căderea Babilonului, Nabonidus, împăratul său, a crescut masiv taxele pentru a plătii propriile expediţii religioase. El de asemenea a introdus zeii oraşelor Ur, Uruk şi Eryden, care i-a înfuriat pe preoţii babilonieni. Aceste acţiuni i-a încujarat pe disidenţi să ajute perşii în răsturnarea conducerii.

Prima dintre marile calităţi ale lui Cyrus era capacitatea lui de a conduce în luptă. Împotriva lidienilor a mărşăluit împreună cu trupele sale câteva mii de mile prin troienile iernii, în scopul de a-l surpinde pe Cresus la Sardis. Cresus şi-a trimis cea mai mare parte din trupele sale acasă, gândindu-se că perşii vor fi încetiniţi de vreme şi de teren.

Viziunea militară a lui Cyrus poate fi de asemenea apreciată în căderea Babilonului. Pentru a captura oraşul el a abătut apele Eufratului care curgeau prin oraş, astfel încât trupele sale să poată intra pe sub zid. Cyrus a organizat şi instruit trupele mai bine decât orice alt conducător al perioadei sale.

Organizarea se dovedea a fi o problemă, deoarece armata persană era compusă din mai multe grupuri tribale şi etnice. Cyrus a împărţit aceste grupuri de triburi, permiţând ca o parte din membrii tribului să le conducă.

Ritualul de cucerire a naţiunilor dicta că un stat vassal, renunţă la toate tradiţiile şi identitate naţională în favoarea cuceritorilor. Imperiile asirian şi babilonian practicau deplasarea popoarelor şi distrugerea culturii lor prin transportarea zeilor în respectivele lor capitale.

În schimb Cyrus a permis popoarelor cucerite ale Babilonului să se întoarcă în ţara lor natală împreună cu zeii lor. În special poporul evreu a beneficiat de pe urma acestor politici deaorece au fost prizonieri în Babilon timp de 70 de ani.

Când Cyrus a ajuns la putere, le-a permis să se întoarcă în Palestina cu elementele sacre ale templului lor.

Cyrus a finanţat reconstruirea Templului din Ierusalim emiţând un decret care le dădea liderilor evrei puterea de a obţine materiale necesare pentru construcţia sa. Regatul lui Cyrus va fi precursorul multor imperii tolerante ce aveau să vină.

Cyrus și-a făcut, fără îndoială, cuceririle prin sabie, dar a știut să le păstreze grație unei atitudini foarte originale pentru acea epocă, aceea a mâinii întinse: unul din exemplele  cele  mai  celebre ale clemenței  împăratului, este  eliberarea  evreilor (despre care tocmai am pomenit mai sus) din Babilon, ținuti captivi în acest oraș din vremea domniei lui Nabucodonosor.

Cyrus a mers chiar până la a face din Cresus, regele Lidiei pe care tocmai îl învinsese, unul din sfetnicii săi, și i-a dat înapoi coroana. Printre altele, împăratului perșilor nu îi era rușine să se prezinte în ochii popoarelor ca un viteaz apărător al vechilor credințe.

S-a autoproclamat „apărător al lui Marduk” (divinitate tutelară a regiunii din timpuri imemoriale). Cyrus a restabilit pretutindeni cultul său respectând totodată zeitățile locale, chiar în orașele grecești.

În vreo douăzeci de ani, el „a eliberat” astfel sute de triburi și de orașe pe un teritoriu de o întindere nemaivăzuta până atunci: de la frontierele Egiptului, ale Palestinei și ale Asiei Mici până în vecinătatea Asiei Centrale și a Indiei, milioane de oameni au trăit astfel timp de trei secole sub și cu legea perșilor.

CILINDRUL LUI CYRUS (aflat la British Museum, din Londra), este considerat prima cartă a drepturilor omului.

Aflat la British Museum, din Londra, cilindrul seamană cu un ştiulete de porumb făcut din lut. Pe el e scris cu caractere cuneiforme un decret considerat a fi prima cartă a drepturilor omului – precedând Magna Cartă cu aproape doua milenii. Poate fi socotit ca un apel la libertatea religioasă şi etnică.

Prin el se interziceau sclavia şi orice fel de oprimare, privarea de proprietate cu forţa sau fără despăgubire. Statelor membre li se acorda dreptul de a se supune sau nu domniei lui Cirus. „Niciodată nu recurg la război pentru a stăpâni”.

Dar să vedem ce scrie în decret : „Când soldaţii mei în număr mare au intrat paşnic în Babilon…..Nu am permis nimănui să terorizeze oamenii…..Am păstrat  la vedere nevoile oamenilor şi toate sanctuarele pentru a promova bunăstarea lor…..Am eliberat toţi sclavii. Am pus capăt nenorocirii şi sclaviei lor.”

Lucru perfect adevarat. El a fost primul șef de stat care a abolit sclavia.

El era stăpânitorul unui imperiu  care se extindea de la Marea Mediteraneană la Hindu Kush şi de la Marea Neagră până la Golful Persic. În anul 529 î.Hr în timpul unei lupte cu Massagetae, un trib de lângă Marea Caspică, Cyrus a fost ucis.

Regina Tomyris cu capul lui Cirus cel Mare – De Peter Paul Rubens

Fiul său Cambyses II succedându-i, după ce a învins acest trib,  a luat corpul tatălui său înapoi în Persia şi l-a îngropat în Pasargad, fosta capitală a Persiei şi în prezent oraşul Murghab în Iranul modern.

In pofida atacurilor grecilor şi a rascoalelor din Egipt, perşii au reusit  să-şi păstreze imperiul timp de 200 de ani. In anul 333Î.Hr., Alexandru cel Mare a traversat Helespontul şi i-a învins cu uşurinţă pe perşi, înaintând până în India şi răspândind cultura greacă.

Probabil că dintre toate popoarele care au trăit  în partea superioară  a Tigrului şi Eufratului, mezii şi perşii au avut cea mai mare influenţă  asupra vieţii evreilor.

Cetăţi renumite: Persepolis, capitala cermonială a imperiului, Ecbatana, capitala imperiului mezilor, Susa, capitala politică şi administrativă a imperiului Persan. Toate acestea zac astăzi sub un strat gros de pământ.

Surse :

  1. Paul K. Davis – Enciclopedia invaziilor şi cuceririlor din antichitate până în prezent
  2. Mark Grossman – Lideri militari ai lumii: Un dicţionar bibliografic
  3. Blogul Infinite Leadder

 
Un comentariu

Scris de pe 30 Decembrie 2011 în MARI CONDUCATORI

 

One response to “CIRUS CEL MARE (n. 590 // r. 559 // i.550 – 529 i.H.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: