RSS

CAIUS JULIUS CAESAR (100 – 44 i.H.)

25 Aug

ETICHETA : CEL MAI MARE GENERAL AL ROMEI

Suntem în anul 100 Î.H. Era ultimul secol al unei ere pline de fapte legendare, ale unor eroi reali sau mitici, urmaşi ai zeilor Olimpieni. Rămăseseră în istorie figurile perene ale  troianului Hector şi grecului Ahile , ale persanului Darius I şi spartanului Leonidas de la Termopile, ale macedoneanului  Alexandru cel Mare şi ale cartaginezului Hanibal ,ale prinţului trac al sclavilor, Spartacus.

Nu era de ajuns. Măreţia mileniului mai avea nevoie de un erou, născut om şi zeificat, născut umil şi devenit Imperator. Mai era nevoie de un om, care să-l învingă pe mândrul şi aprigul Vercingetorix şi s-o seducă pe Cleopatra, frumoasa regină a Egiptului, să treacă Rubiconul spunând „Alea Jacta Est” şi să-l învingă în Asia pe fiul lui Mitridate spunând laconic „Veni, Vidi, Vinci”.

Era nevoie de omul care să înfrumuseţeze şi să modernizeze Roma, să construiescă un port la vărsarea Tibrului, să ridice din ruine Corintul şi Cartagina, să îşi ierte toţi duşmanii politici şi să rostescă, inocent-nedumerit, atunci când vede pumnalul lui Brutus mânjit cu propriu-i sânge: „Tu quoque, fili mi?“ ( şi tu fiul meu).

Din toate aceste nevoi, s-a născut, la Roma, într-o binecunoscută familie de patricieni (ginta Iulia), Cezar, omul care aşa cum spunea Cicero, contemporanul sau mai vârstnic, “ ar fi putut fi cel mai mare orator al timpului său, dacă nu ar fi ales să fie cel mai mare general “.

Ascultându-l chiar pe Cezar făcand elogiul mătuşii sale Iulia, aflăm că „Stăbunica mea, din partea mamei, cobora din Ancus Marcius, unul din primii regi ai Romei, iar tatăl meu, aparţinea familiei Iulia, care se trăgea din Venus; Aşadar, în familia mea se regăseşte sfinţenia regilor, care sunt stăpânii oamenilor şi măreţia zeilor, care sunt stăpânii regilor”

Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o construcție antică (insula) în Suburba, cartier al clasei mijlocii a Romei. Familia lui Cezar, deşi cu descendență patriciană, deci aristocrată, nu era înstărită, după standardele nobilimii romane.

Astfel, nici-un membru al familiei nu s-a făcut remarcat în societate în timpul copilăriei lui Cezar, deși, în generația tatălui său, avusese loc o reînnoire a averilor familiei.

Mătușa paternă, Iulia, s-a căsătorit cu Gaius Marius, un general talentat şi reformator al armatei romane. Marius a devenit unul dintre cei mai bogați locuitori ai Romei, influența sa politică contribuind și la îmbunătățirea situației materiale a familiei lui Cezar.

Cariera lui politică a urmat un curs constant ascendent – tribun militar, chestor, edil şi apoi pretor.   Să urmărim câteva repere:

  • In anul 60 I.Hr., formează, împreună cu Pompei şi Crassus, primul  triumvirat.

  • In anul 59 I.H., este ales consul şi proconsul şi a trecut la impunerea unor reforme economice şi sociale potrivit intereselor triumvirilor. Una dintre acestea a fost cerută de Pompei: distribuirea pământurilor către veteranii armatei sale şi aprobarea politicii dusă de acesta în Orient, în timpul razboiului împotriva lui Mitridate (Mithridates) al VI-lea Eupator

  • Din 58 I.H. Cezar este numit guvernator al Galliei Cisalpine şi al Galliei Transalpine, pentru o perioadă de cinci ani. In aceasta calitate a declanşat campania de cucerire a întregii Gallii, pornind celebrul „bellum gallicum“, războiul împotriva galilor, încheiat, în anul 51, prin victoria de la Alesia. Este momentul cand triburile adunate în jurul lui Vercingetorix sunt pacificate („pax romana“), după ce pierduseră sute de mii de vieţi omeneşti. In SE Galliei i-a înfrânt pe helveţi, apoi a respins atacurile suebilor germanici conduşi de Ariovist, a anexat zona Aquitaniei, i-a cucerit pe veneţi. Sub comanda sa, pentru prima dată armata romană a patruns pe teritoriul Germaniei dar şi în Britannia.

  • Talentul militar al lui Cezar, este ilustrat de descrierea făcută de istoricul Suetoniu în Vieţile celor doisprezece cezari: “Cezar era cel mai desăvârşit călăreţ şi militar, rezistând la eforturile cele mai mari. Parcurgea distanţe foarte lungi cu o iuţeală de necrezut. E greu de spus dacă dădea mai multă dovadă de prevedere sau de îndrazneală în campaniile sale; niciodată nu-şi ducea armata fără a cerceta mai înainte drumurile, dacă nu cumva era primejdia vreunei capcane duşmane “.

  • S-a făcut cunoscut prin numeroasele campanii şi victorii din Galia, Britania şi Germania, însă a speriat senatul cu puterea sa în ascensiune, aceştia cerându-i să dizolve marea armată pe care o controla. Victoriile şi ambiţia sa politică, moartea lui Crassus în 52 I.H. şi dorinţa lui Pompei de a ocupa o poziţie dominantă la Roma, au determinat reizbucnirea razboiului civil. Alături de armata sa (pe care a refuzat să o dizolve, Cezar, a trecut râul Rubicon, graniţa dintre Italia şi Gallia Cisalpină, prilej cu care a rostit celebrele cuvinte: Alea Jacta Est (Zarurile au fost aruncate), îndrepându-se îimpotriva Romei, moment ce poate fi considerat, ca punctul de pornire al războiului civil, care a durat pană în anul 49 I.H., iar dupa moartea lui Crassus şi alungarea lui Pompei, devine singur stăpânitor al Peninsulei Italice.

  • In anul 48 I.H., Cezar îl infrange pe Pompei,în Grecia, la Pharsalos şi este numit de senat Dictator, calitate în care stă la conducerea Romei, doar 11 zile, după care a plecat spre Egipt, în urmărirea lui Pompei.

  • In anul 47 I.H., după înfrangerea lui Pompei la Pharsalos şi uciderea acestuia în Egipt de către Ptolemeu al XIV-lea, Cezar s-a deplasat la gurile Nilului, a ocupat Alexandria şi s-a implicat în razboiul civil dintre Ptolemeu şi Cleopatra, de partea acesteia. Victorios la Alexandria, o pune pe tron pe frumoasa Cleopatra a VII-a, alături de care rămâne câţiva ani. Apoi a pornit o expediţie de pedeapsă în Asia Mica, împotriva regelui Bosforului, Pharnaces, fiul lui Mitridate al VI-lea Eupator, care încerca să se elibereze de sub tutela Romei. La încheierea acestei expediţii, trimitea Senatului celebrul raport alcătuit din numai trei cuvinte: Veni, vidi, vici (Am venit, am văzut, am învins).

  • In anul 46 I.H. îi înfrange, în nordul Africii, pe Cato şi Scipio. Este numit a doua oară Dictator, introduce calendarul Iulian şi il adoptă pe Octavian ca moştenitor.

  •  In anul 45 I.H., a pus capăt războiului civil, după înfrangerea ultimelor centre de rezistenţă organizate de foştii partizani ai lui Pompei, în Africa de Nord şi Spania. Practic în acel moment avea puterea unui monarh absolut, păstrând însă aparenţele republicane: concentra în mâna sa întreaga putere la Roma. Acestuia îi fuseseră atribuite toate funcţiile de conducere importante: dictator pentru 10 ani, tribun pe viaţă, chestor, imperator (comandant suprem al armatei), părinte al patriei, pontifex maximus. In această perioadă a îmbunătăţit foartea mult traiul poporului şi a elaborat planuri solide pentru fortificarea imperiului. S-a înconjurat de oameni apropiaţi lui, mărind numărul senatorilor de la 600 la 900 şi acordandu-le fidelilor săi diverse magistraturi, al caror numar a crescut. Toate acestea anunţau, în fapt, sfârşitul Republicii romane.

  • In anul 44 I.H. a devenit dictator pe viaţă, însă pentru scrut timp, deoarece pe 15 martie 44, a fost asasinat de un grup de prieteni şi protejaţ,i printre care Cimber, Casca, Cassius şi Brutus, urmare a faptului că împotriva sa a fost organizat un complot al aristocraţiei senatoriale, rămasă ataşată de tradiţiile republicane.

  • Nepotul şi fiul său adoptiv, Octavian, la capatul unui nou razboi civil, în care îl va invinge pe Marc Antoniu, va continua acţiunea lui Cezar prin care se consemnează în fapt, sfârşitul Republicii Romane şi va inaugura imperiul, devenind în fapt, primul împarat al Imperiului Roman începând cu anul 27 .H.

Cu toate că murise, Cezar îi biruise pe asasinii săi, după cum, când era în viaţă,îi biruise pe duşmani.

Pentru cei care l-au văzut pe Cezar numai din punctul de vedere al trupului, Cezar fusese un tiran.

Pentru cei care l-au văzut prin prisma sufletului şi spiritului său avangardist, Cezar a fost omul umanităţii.

Intelegem de ce şcoala, acest loc cu orizont scurt şi strâmt, a făcut din Cato un martir şi din Brutus şi Casius, nişte eroi.

 Alexandru Dumas :

“ Omul care nu va vedea în marile fapte împlinite din această imensă perioadă genezică, altceva decât ceeace au văzut autorii ce nu au citit spiritul şi nu va face decât să-i copieze, acela nu va scrie ăn obscuritate ca ei, acela va fi orb.”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 August 2012 în MARI CONDUCATORI

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: