DE LA FICŢIUNE, LA RELIGIA EREI SPAŢIALE
Unul dintre produsele cele mai stranii şi controversate ale pieţei religioase a zilelor noastre este Biserica Scientologică. Biserica a fost întemeiată prin anii ’50 de către Lafayette Ronald Hubbard (1911-1986), în California. Ea este rodul mai timpuriei sale teorii nereligioase a „Dianeticii”.
În zilele noastre Scientologia pretinde că posedă peste 700 de centre în 65 de ţări şi că este una dintre cele mai prospere religii noi. Celebrităţi ca Tom Cruise, John Travolta, Kirstie Alley şi Sonny Bono (sau cunoscutul jazzman, Chick Corea, sunt doar câţiva dintre „credincioşii” din Hollywood care o susţin în mod activ (din acest motiv organizaţia a mai fost numită, „Biserica Celebrităţilor”). Totuşi această religie nouă îşi are criticii ei, aşa cum ne demonstrează numere recente şi încă în circulaţie ale publicaţiei Reader’s Digest (din mai 1980, şi septembrie 1981) şi ale revistei Time (din 6 mai, 1991).
FILOZOFIA SCIENTOLOGIEI
Crezurile de bază ale Scientologiei sunt rezultatul unui amestec omogen dintre filozofia orientală şi cercetările personale ale lui Hubbard făcute într-o varietate de discipline, cât şi ale „datelor” dezvăluite în urma „audierilor”.
„Audierea” reprezintă metoda de „consiliere” scientologică care constă în examinarea profundă a vieţii prezente, sau a „vieţilor anterioare”, a celui ce este numit „necurat” („înainte de curăţire”), sau novice.
Într-una din numeroasele lui definiţii, Hubbard a descris Scientologia ca fiind, „continuarea vestică şi anglicizată a numeroase forme străvechi de înţelepciune”. Printre acestea se includ, scrierile Veda (literatura sacră a hinduşilor.), Taoismul, Budismul, Iudaismul, Gnosticismul şi înţelepciunea civilizaţiei greceşti timpurii, învăţăturile lui Isus, Nietzsche şi Freud.
Conform spuselor lui Hubbard, „Scientologia a atins ţelul religiei din toată istoria scrisă a Omului, eliberarea sufletului prin intermediul înţelepciunii”.
Scientologia împarte mintea omului în două compartimente – cel analitic şi cel reactiv – care sunt aproximativ paralele cu conştientul şi inconştientul omului, numit şi iraţional.
Experienţele extrem de şocante, durerea, sau pierderea cunoştiinţei duc la producerea „engramelor”, a impresiilor senzoriale, care sunt înregistrate în compartimentul reactiv al minţii.
Aceste imagini mintale, sunt la rândul lor cauza numeroaselor noastre probleme emoţionale sau chiar fizice, ale prezentului. De acestea se poate scăpa doar prin Scientologie.
Deşi aceste imagini de memorie sunt reţinute perfect, ele sunt inactive în creier până ce evenimente similare le restimulează, le readuc la viaţă. Când sunt trezite, acestea cauzează un comportament reflexiv şi condiţionat ce este dăunător dispoziţiei unei persoane.
Astfel, atunci când creierul vede o situaţie asemănătoare unei experienţe ameninţătoare a trecutului, şi chiar dacă aceasta nu constituie acum o ameninţare asupra vieţii, el îi răspunde ca atare, producând un comportament impropriu şi defensiv.
De exemplu, dacă un băiat cade dintr-un copac tocmai când pe stradă trece o maşină roşie şi îşi pierde cunoştinţa, mai târziu, ca adult, maşinile roşii (sau chiar alte lucruri de aceeaşi culoare) îi pot retrezi episodul nefericit în mai multe feluri şi să-l împingă la reacţii iraţionale.
De aceea, acest om s-ar putea să refuze să se urce într-o maşină roşie, poate chiar să se simtă bolnav sau să aibe ameţeli, când este pus în faţa situaţiei.
Din acest punct de vedere, cu toţii suntem mai mult sau mai puţin nişte fiinţe condiţionate – adevărate „maşini” care răspund pur şi simplu la manipulatorul lor (care se spune că este compartimentul reactiv al minţii).
Scientologia susţine că această restimulare sau trezire, este automată. Cu alte cuvinte, noi nu suntem fiinţe libere: suntem sclavii unei minţi (reactive) „aberante/deviate”.
De aceea, Scientologia afirmă că prin Dianetică şi/sau prin terapie scientologică putem ajunge direct la „engramele” noastre şi să le „ştergem”, devenind astfel „curaţi” („clear”), sau altfel spus, stăpâni pe comportamentul nostru („la cauză”), în loc de a depinde de o minte reactivă bolnavă („în efect”).
Din nefericire Scientologia ne informează că din cauza reîncarnării, cu toţii am acumulat „engrame” timp de miliarde şi miliarde de ani. Astfel, pentru a rezolva „engramele” ascunse, iniţiatul nu doar că trebuie să fie azvârlit mintal, înapoi în timp pentru a reexperimenta efectele dăunătoare ale acestei vieţi, dar şi pe cele ale nenumăratelor vieţi anterioare.
Conform Scientologiei, fiecare om este de fapt un „tetan”, un spirit nemuritor care a fost atât de afectat de aceste engrame încât a uitat că este nemuritor şi că este un tetan.
Tetanii, se spune, posedă controlul absolut asupra trupurilor lor, dar din nefericire, ei cred că sunt doar trup (o soartă urâtă) şi de aceea sunt limitaţi de universul TESM-ului (adică, de Timp, Energie, Spaţiu şi Materie).
De fiecare dată când moare un trup, tetanul trebuie să intre într-un alt trup, aducând însă cu el toate engramele acumulate de-a lungul a mai multe miliarde şi miliarde de ani. Tetanii, nu mai sunt astfel liberi, ci sunt înrobiţi de universul material.
Aici intervine Scientologia, afirmând că ea poate să-l elibereze pe tetan.
PRESUPUNERI TEOLOGICE ALE SCIENTOLOGIEI
În lumina pretenţiilor religioase ale Scientologiei, voi descrie care sunt presupunerile teologice ale bisericii cu privire la şase categorii fundamentale:
Dumnezeu, om, creaţie, mântuire, moarte şi supranatural
Dumnezeu
În Biserica Scientologiei conceptul de Dumnezeu pare să aibe o formă panenteistă (care înseamnă a crede că toate entităţile fizice sunt conţinute în Dumnezeu, dar nu sunt identice cu El), cu toate că se poate presupune şi existenţa unei forme monoteiste. Ceea ce biserica numeşte „Fiinţă Supremă”, este în mod intenţionat lăsat nedefinit şi chiar neglijat în teoria sau practica Scientologiei.
Dumnezeu este uneori numit sau se sugerează a fi „Natura”, „Infinitul”, „Cea de-a Opta Dinamică”, „toată (viaţa) Teta”, şi aşa mai departe. De regulă, scientologul individual este liber să-l interpreteze pe Dumnezeu sub orice formă doreşte.
Omul
Scientologia susţine că în adevărata lui natură omul nu este trupul şi eu-l limitat şi jalnic care în mod greşit îşi închipuie că este. El este un tetan a cărui natură fundamentală este în esenţă bună şi divină. Nu este decăzut moral, ci mai degrabă este ignorant de propria lui perfecţiune.
Singura lui „cădere” s-a făcut în materie şi nu în păcat. Cum a venit această „cădere” ? Se pare că în urmă cu trilioane de ani tetanii au devenit atât de plictisiţi încât au dat naştere la (au emanat) universuri mintale în care să se joace şi să se amuze. Însă, în scurt timp au devenit atât de absorbiţi de creaţia lor şi au fost atât de condiţionaţi de manifestările proceselor lor de gândire încât şi-au pierdut conştienţa adevăratei lor identităţi şi a naturii lor spirituale.
Aceştia au devenit hipnotizaţi de TESM (vă amintiţi, sistemul actual de timp, energie, spaţiu şi materie ? n.tr.) şi capturaţi de el. În compunerea problemei s-a mai adăugat şi nesfârşita acumulare de engrame de-a lungul a trilioanelor de ani de existenţă.
Rezultatul final a fost o creatură cu adevărat jalnică – o fiinţă înrobită din punct de vedere material ce există asemenea unei maşinării stimulate de reflexe.
Astăzi, tot ce-a mai rămas din glorioasele fiinţe spirituale, este doar sclavia faţă de o minte reactivă şi robia în universul TESM.
Astfel, conceptul privitor la om al Scientologiei, este descris în lucrarea, Scientologia: O religie mondială se naşte în era spaţială, după cum urmează:
„Persoana”, este după Scientologie (şi se descoperă că este), un Tetan (fiinţă spirituală) având un potenţial creator infinit care acţionează în universul fizic însă fără a face parte din el…
„Eternul Eu Indestructibil” (supranumit, „Atman”) al Upanishad-elor hinduse a prevăzut de mai demult conceptul scientologic al „tetanului”…
Tetanul este de asemenea considerat a fi sursa înnăscută a propriului său univers imaginar care se suprapune într-o mare comunitate de suflete, universului creat al celorlalţi tetani.
În acest fel este formată lumea simţurilor, faţă de care, asemenea personajului hindus „Lila” sau „Jocului Divin”, fiecare tetan joacă Jocul Vieţii, în comun cu partenerii lui spirituali…
Ca şi Fiinţă…când el descinde în Materialitate, manifestările vieţii sale devin tot mai greoaie şi încurcate, iar cunoaşterea de către el a realităţii, se deteriorează.
Creaţia
Universul nu a fost creat ex nihilo (latină, „din nimic”), de către o singură fiinţă supremă, având astfel o existenţă separată proprie. În schimb, universul scientologic constă într-o emanaţie mintală subiectivă, sau „proiecţie” a tetanilor, acesta având doar o aparentă realitate şi nu una reală.
Astfel, tot universul fizic este un Joc, un produs al ingeniozităţii unui tetan (cu scopul de a scăpa de plictiseală – !? ), care se pare că se trage de la preistoricul consens original al tetanilor de „crea”.
Ca şi produs al minţilor tetanilor, universul poate suferi nenumărate manipulări din partea unui tetan conştient sau iluminat spiritual. De aceea, scientologii consideră puterile ocultice demonstrate în practica bisericii lor ca fiind confirmarea acestei doctrine. Dar pentru un tetan extrem de ignorant (în principiu, aceştia fiind toţi ne-scientologii), universul este o cursă amăgitoare şi fatală.
Tetanii ignoranţi sunt limitaţi de engramele lor şi ca prin urmare cred că sunt doar nişte trupuri fizice. Ca şi rezultat al unei astfel de impresii, ei sunt fiinţe slabe, înrobite unui univers material care inhibează realizarea de sine a adevăratei lor naturi de spirit nemuritor.
În concluzie, creaţia materială aşa cum o cunoaştem noi nu este doar o iluzie dar şi un rău absolut – ea fiind puternica barieră distructivă pe care cineva trebuie să o biruiască pentru a avansa spiritual.
Mântuirea
Această jalnică sclavie a tetanului faţă de universul, timp, energie, spaţiu, materie, a continuat timp de milenii până ce L.Ron Hubbard a descoperit natura secretă a umanităţii şi a avansat soluţia pentru starea mizeră a tetanului, punând la punct un plan universal de mântuire. Prin „audierea” scientologică, engramele pot fi neutralizate iar tetanul poate treptat să devină conştient de sine sau „iluminat”.
Folosind tehnici diverse s-a dezvoltat o metodologie practică pentru a-l putea face în stare pe iniţiat să-şi recunoască existenţa lui spirituală, să se despartă de trupul TESM şi să înceapă să-şi exercite controlul mintal asupra universului TESM.
Cu alte cuvinte, iniţiatul poate în cele din urmă să ajungă la starea de „curat” şi după aceea, progresând prin numeroasele niveluri ale „Tetanului Operaţional” („Operating Thetan”- „OT”), să dobândească treptat realizarea sinelui.
Un „Tetan Operaţional” este acela care este din ce în ce mai conştient de adevăratele sale puteri de tetan şi să acţioneze conform lor.
Moartea
În concepţia Scientologiei moartea este uneori o binecuvântare, fiindcă ea poate permite eliberarea sufletului din temniţa trupului (adică, evoluţia tetanului, a sufletului, la o stare superioară de conştienţă).
Cu toate acestea, dintr-un alt punct de vedere, moartea este considerată un eveniment atât de banal (unul prin care fiecare persoană a trecut de miliarde şi miliarde de ori), încât este un incident, aproape irelevant şi neobservabil în planul general.
Ocultul
Implicarea puterilor spirituale şi a experienţelor „afară-din-trup” (ca şi mijloc în folosul tetanului pentru a-şi re-descoperi adevăratele lui puteri) este semnificativă pentru acceptarea de către biserică a tărâmului ocultic.
Pe deasupra, propriul fiu al lui Hubbard merge până acolo încât să afirme că, „magia neagră constituie miezul Scientologiei”.
De asemenea, se spune că însuşi Hubbard a mărturisit că o entitate spirituală l-a călăuzit toată viaţa lui, iar un număr de cercetători ştiinţifici au confirmat natura ocultă a Scientologiei.
O CRITICĂ ADUSĂ SCIENTOLOGIEI
În ciuda încercărilor reuşite ale Bisericii Scientologiei de a inhiba criticismul îndreptat împotriva ei, există totuşi o cantitate apreciabilă de literatură disponibilă celui ce vrea să o cerceteze.
Deosebit de ajutătoare sunt, (1) investigaţiile şi rapoartele guvernamentale, (2) transcrierile a numeroase decizii judecătoreşti (unde Scientologia a apărut fie ca acuzator, fie ca pârât), (3) analizele ştiinţifice ale unor domenii înrudite cu teoriile Scientologiei (cum ar fi, filozofia, medicina, psihologia, sociologia, teologia, sau etica), (4) analizele presei şi investigaţiile făcute de ea, din mass-media, (5) cât şi literatura publicată de actuali sau foşti membrii ai grupării.
Scientologia şi/sau Dianetica nu este lipsită de afirmaţii care să nu se poată verifica, deşi biserica susţine că Hubbard nu a avut timp să le ia apărarea.
Cu toate acestea Hubbard a crezut, printre multe alte lucruri că, filozofia şi metodologia lui este superioară în primul rând, în expertiza sănătăţii mintale, că (Dianetica) poate avea un succes total, ducând şi la ridicarea coeficientului personal de inteligenţă, că ea poate rezolva problemele majore ale umanităţii, şi că aceasta este o ştiinţă raţională şi demonstrată (cu excepţia cazului în care insistă asupra studiului spiritului).
Însă, înainte ca Dianetica să fi evoluat în Scientologie ea a fost examinată şi criticată de o varietate de cercetători şi infirmată în clauzele ei esenţiale.
În realitate nici una din pretenţiile Scientologiei nu a fost confirmată. Spre exemplu, una dintre personalităţile legale cele mai cunoscute ale secolului nostru este Lordul Cancelar Hailsham, educat la Oxford.
Acesta a deţinut de două ori cea mai înaltă poziţie accesibilă juriştilor englezi, şi anume aceea de Lord Cancelar, cât şi de Ministru al Educaţiei şi Ministru al Ştiinţei şi Tehnologiei.
El afirmă că: „Nu găsesc conceptele filozofice (ale Scientologiei) potrivite pentru a-i sprijini teoriile…baza reală pe care au pretins că au obţinut rezultate bune în tratamentul indivizilor, nu mi se pare să fie pe deplin dovedită”.
În privinţa pretenţiilor ei asupra sănătăţii mintale, aplicarea tehnicilor scientologice a dus mai degrabă la tulburarea unor persoane. Aceste probleme se pot naşte din activitatea ocultică, din procesele scientologice şi inexperienţa „auditorilor”
Ele includ halucinaţiile şi comportamentul iraţional, o dezorientare cronică, senzaţii corporale stranii, boli mintale şi fizice, inconştienţă şi sinucidere. (aşa cum dezvăluie notiţele de la urmă, aceste hazarde mai sus menţionate au fost recunoscute şi de Hubbard, deşi el a susţinut că acestea s-au manifestat doar în cazul aplicării greşite a „tehnologiei” scientologice.)
De asemenea, Hubbard mai pretinde că Scientologia este o ştiinţă dovedită care este raţională şi care foloseşte principii ştiinţifice. Cu toate acestea, metodele lui Hubbard contrazic această afirmaţie şi dezvăluie că din punct de vedere ştiinţific metodologia cercetărilor sale este dubioasă şi lipsită de încredere.
Chiar şi afirmaţiile fiului său ne confirmă această convingere atunci când privitor la bestseller-ul de milioane de dolari, al tatălui său, „Dianetica: Ştiinţa Modernă a Sănătăţii Mintale”, el spune că:
-
„nu a făcut nici un fel de cercetare…iar ceea ce a făcut în realitate a fost să strângă bucăţi şi frânturi de la alţi oameni, pe care le-a pus într-un mixer unde le-a amestecat şi de unde a scos Dianetica !
-
Toate experienţele din carte – cam 200 de „experienţe reale din viaţă” – sunt toate rezultatul preocupării sale obsesive cu avorturile şi stările de inconştienţă…De fapt, marea majoritate a acestor întâmplări au fost inventate de el.
-
Restul reies din viaţa lui secretă, în care a fost profund implicat în ocultism şi magie neagră. Aceea implicare o are de la vârsta de 16 ani”.