RSS

16.SECTE ŞI CULTE CREŞTINE

19 Sep

Cultul “ Penticostal ”

Origine:

Numele de „penticostali” vine de la cuvantul Pentecosta (Cincizecime), sustinand ca ei sunt botezati cu Duh Sfant si cu foc, daruri primite de catre Apostoli la Cuvantul cincizecime.

In 1901 Carol Parham, pastor baptist din Kansas sustine ca asupra sa si a unui grup de 13 persoane s-a pogorat Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in limbi.

Punctele doctrinare  a Cultului penticostal

Ritualuri:

Ungerea cu untdelemn a bolnavilor, consacrarea pastorilor si a caselor de rugaciune, prin punerea mainilor.

Duhul Sfant este loctiitorul lui Hristos pe pamant, coborandu-Se din cer, de la Tatal, in ziua Cincizecimii.

Ingerii sunt fapturi duhovnicesti create de Dumnezeu, fara pacat, si puse in slujba Sa.

Botezul sau ceremonia filiala este oficiat de pastor si are dublu aspect cu multiple efecte:

a) Botezul in apa este poruncit de Hristos. Acest botez il oficiaza pastorii pentru cei care accepta „credinta” noua. El este un simbol al mortii fara de pacat si al invierii la o viata noua. Oricine crede in Hristos, potrivit Evangheliei, urmeaza a fi botezat in apa, in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant.

Botezul in apa se poate accepta inainte si dupa primirea botezului cu Duhul Sfant. El se oficiaza prin scufundare in apa o singura data, iar in cazul cand prima data nu s-a oficiat dupa Cuvantul lui Dumnezeu, se poate administra a doua oara sau chiar de mai multe ori.

Copiii adeptilor se boteaza la varsta cand acestia pot sa inteleaga singuri ca Hristos este Mantuitorul lor personal. Ei sunt totusi admisi la casa de rugaciuni spre a fi binecuvantati.

b) Botezul Duhului Sfant este imbracarea celor nascuti din nou cu putere de sus, pentru ca ei sa poata rezista ispitelor si incercarilor, pe de o parte, iar pe de alta parte, sa poata marturisi Evanghelia prin puterea lui Dumnezeu.

Botezul cu Duhul Sfant se poate primi atat prin punerea mainilor, cat si fara aceasta practica, atat inainte de botezul in apa, cat si dupa primirea lui. Acest „botez” ofera puterea darurilor.

Cina Domnului este al doilea asezamant, dupa penticostali, ca forma exterioara, in Biserica Iui Dumnezeu. Cina Domnului se oficiaza cu paine nedospita (azima) si rodul vitei, nefermentat.

Cina Domnului se savarseste ori de cate ori este posibil, fara deosebire de zi sau data.

Alte practici si ceremonii:

  • Curatirea sau „Spalarea picioarelor” unul altuia, un obicei pe care unii pastori il leaga de ceremonia Cinei, iar altii il separa  de aceasta.

  • Casatoria – Cuvantul lui Dumnezeu opreste legarea in casatorie a unui credincios cu un necredincios (adica nepenticostal).Se poate dezlega casatoria cand cealalta parte a cazut in adulter dovedit.

  • Recasatorirea este permisa de Cuvantul lui Dumnezeu si atunci cand unul din cei doi a incetat din viata.

Darurile Duhului in Comunitatile penticostale

Acestea sunt in „numar” de noua si le imparte Duhul cui voieste. Darurile duhovnicesti ajuta propovaduirea Evangheliei depline. Nu toti credinciosii poseda astfel de daruri, insa toti adeptii sunt indemnati a le ravni si a umbla pe calea cea mai aleasa a dragostei

Darul feluritelor limbi – Prin „darul feluritelor limbi se intelege vorbirea supranaturala prin care adeptul pocait, „inzestrat” cu acest dar, vorbeste intr-o limba pe care niciodata n-a invatat-o; ea este o vorbire a Duhului Sfant, care utilizeaza organele vorbirii pentru reproducerea ei; e o minune a vorbirii si o descoperire personala a lui Dumnezeu pentru fiecare crestin penticostal.

Exprimarea vine din chemarea lui ca urmare a botezului cu Duhul Sfant. El simte prezenta puterii lui Dumnezeu, ca efectul unui „curent electric”, insotit insa de o bucurie dulce care ii inunda intreaga fiinta. Aceasta stare de inaltare sufleteasca provoaca in  viata credinciosului  nostru (penticostal) schimbari morale profunde.

Darul vorbirii in diferite limbi se manifesta prin intermediul duhului nostru, care intrebuinteaza organele vocale pentru exprimare. Exprimarea se poate face fie intr-o limba omeneasca, cunoscuta de cineva dintre ascultatori, fie necunoscuta. Ea poate fi si o limba necunoscuta pe pamant (o limba care astazi nu se mai vorbeste); mai poate fi si o limba „ingereasca”.

Dizidente

1. In anul 1929, in cadrul „Bisericii lui Dumnezeu apostolice” care functiona la Arad, ca asociatie religioasa condusa de Gheorghe Bradin, s-a constituit o dizidenta, noua grupare intitulandu-se: Crestinii botezati cu Duhul Sfant. Apoi a avut sediul la Bucuresti si era condusa de Sodoy Alexandru (venit din Ungaria), Isbasa Alexandru (Lugoj), Bodor Eugen si G. Cojocarii, din Bucuresti.

2.In scurta vreme, din ramura de la Arad s-a desprins o noua fractiune, care s-a intitulat: Ucenicii Domnului lisus Hristos si era condusa de Ioan Popa din Sebis (Arad) si Ioan Crisan.

3.Biserica Apostolica de Ziua a 7-a sau „Penticostalii de Ziua a Saptea”.  Gruparea a aparut in satul Valea Florilor din comuna Ploscos (judetul Cluj).

Dizidenta porneste de la premisa ca in cadrul cultului nu se respecta unele practici si sarbatori prevazute in Vechiul Testament si nu se pastreaza regimul alimentar prescris acolo.

Revenind de pe front, unde a trecut prin mai multe incercari care i-au „intarit credinta”, dupa anul 1950, Ioan Boer, initiatorul gruparii, a luat legatura cu alte elemente dizidente din judetele Cluj, Hunedoara, Maramures, Suceava, Caras-Severin, Arad etc, in vederea largirii gruparii dizidente si pentru intocmirea unor memorii in scopul obtinerii recunoasterii lor drept cult.

Cum insa gruparea respectiva nu avea nimic comun cu notiunea de cult, nu se putea pune problema recunoasterii acestor calitati, neintrunind nici una din conditiile necesare: existenta unei credinte unitar-marturisite in mod statornic si public de un numar suficient de adepti, cat si exteriorizarea acestei credinte printr-un ansamblu de practici constituite intr-un ritual unitar si stabil.

Dupa anul 1958, gruparea a incercat sa se incadreze in Cultul penticostal, cu conditia ca membrilor ei sa li se permita continuarea practicilor proprii.

Ulterior, a incercat, fara succes, sa fuzioneze si cu Cultul advetist de ziua a saptea, in aceleasi conditii.

4.Biserica lui Dumnezeu cea Apostolica botezata cu Duhul Sfant (Universalistii).  Miscarea a aparut si s-a dezvoltat in ultimii 25 de ani. in prezent, numarul adeptilor nu se cunoaste. Fondatorul miscarii este Victor Chirila din Arad.

Membrii gruparii exclud sub orice fel de forma contactul cu statul.

5.Gruparea „al 13-lea Apostol” sau „Penticostalii negri”.

Gruparea a aparut in anii ’70 si are aderenti in judetele Timis, Arad, Bihor, Hunedoara, Caras-Severin etc.

Printre practicile acestor adepti retinem: intensificarea „vorbirii in limbi” si facerea de proorociri, sustinand ca au „glasul Domnului”; sub influenta Duhului Sfant, fiecare membru face noi „descoperiri” pentru ceilalti.

6.In cadrul cultului penticostal se manifesta si alte curente dizidente care, pe plan local, au luat diferite denumiri, cum ar fi:

a) Crestinii liberi;

b) Misiunea populara libera, cu aderenti in orasul Cugir (jud. Alba), (la specific, gruparea insista pentru necesitatea celui de al doilea botez pentru toti cei ce cred (penticostali);

Admit ca fiinta suprema doar pe Dumnezeu si tagaduiesc rolul lui Iisus si al Duhului Sfant;

Propaga ideea unirii tuturor credinciosilor crestini intr-o singura adunare (penticostala) pentru a capata forta si traire.

7. Credinta Nouapostolica sau Biserica Nouapostolica Internationala.

Secta a aparut inainte de „constituirea” penticostalilor clasici (dupa 1913).

Patrunderea si dezvoltarea in Romania

Acest cult isi are originea in America la inceputul secolului al XX-lea.

In Romania penticostalii au patruns prin Pavel Bur din Arad plecat in SUA, inainte de 1910. Revenit in tara „convertit” si cu sprijinul unor maghiari instariti, da „nastere” acestiu cult in Banat si Transilvania.

Ion Bododea, pescar din Brailita, fost pastor baptist, paraseste „credinta” veche pentru „gustul” vorbirii in limbi.

Pe seama lui Pavel Budeanu se pune si traducerea in si Limba Romana a „marturisirii” de credinta penticostala: Declararea fundamentului adevarat al Bisericii lui Dumnezeu.

In Romania se poate considera deschisa prima casa de adunare penticostala, cea din casa sotilor Bradin, la 10 septembrie 1922. In 1923, s-a organizat a doua adunare in comuna Cuvin. Siguranta statului de atunci, afland de existenta acestei secte, a interzis-o.

La 29 ianuarie 1925, Ministerul Cultelor si Artelor, prin Decizia 5734, a inclus in randul sectelor interzise si pe aderentii penticostali. Aceasta decizie, fiind publicata in ziare, opinia publica a fost interesata sa cunoasca natura si credintei acestei secte.

Luand adresa din decizie, prin scrisori si vizite personale, fratele Gh. Bradin a fost solicitat sa dea unele lamuriri. Multi sectanti desprinsi din cultele neoprotestante ale vremii sau nemultumiti de pastorii lor s-au unit cu penticostalii.

O data cu schimbarea climatului politic din tara noastra, la 23 August 1944, penticostalii au iesit din ilegalitate, comunistii i-a declarat pe penticostali egali cu Biserica Ortodoxa Romana.

La 20 mai 1945, in orasul Arad, a avut loc o conferinta foarte restransa, in cadrul careia s-a discutat reorganizarea Asociatiei religioase penticostale si reeditarea unei reviste intitulate „Vestitorul Evangheliei”. Gheorghe Bradin a fost in fruntea acestei organizatii, ca presedinte.

La 14 noiembrie 1950, prin Decretul nr. 1203, s-a primit recunoasterea juridica sub titulatura: Cultul Penticostal sau „Biserica lui Dumnezeu Apostolica”.

Structura organizatorica a Bisericii penticostale din Romania:

          Cultul penticostal din Romania este alcatuit din adunari, comunitati si uniuni, incercandu-se uniformizarea. Se incearca un model de organizare local. Cultul are in frunte un presedinte al Comitetului Bisericesc Penticostal, de fapt seful cultului.

Cultul  “ Martorii  lui  Iehova ”

Martorii lui Iehova mai au si alte titulaturi:

1) Studenti in Biblie, numire comuna celor care studiaza textele advente;

2)  Milenisti alesi sau adventi calculati;

3)  Russellisti sau adeptii si urmasii lui Russell, unul dintre organizatorii sectei, fiindca astazi secta aproape nu mai are nimic din „originalitate”.

Originea:

Dupa unele consemnari, Charles Russell era de origine germana (Karl), din vechi semintii mozaice; dupa altii, provenea dintr-o familie irlandeza din grupul prezbiterienilor anglicani-puritani plecati in America.

Ch. Russell a parasit „calculele” clasice, initiind o adevarata „universiada” a studierii Bibliei in vederea „descoperirii” inceputului mileniului. Calculand „perfect”, a ajuns la un rezultat „corect”: a doua venire a Domnului – Imparatia de o mie de ani – nu va fi pentru judecata, ci pentru „purificare” prin mileniu.

Vazand ca are adepti, el paraseste gruparea adventa si organizeaza, in 1872, un colocviu, la inceput al celor ce „studiaza” Biblia.

Specificul acestei grupari este predilectia pentru calcule ale Parusiei.

Astfel:

1874 – Russell alcatuieste „un curs”, o lucrare de „specialitate” intitulata Scopul si modul venirii a doua a Domnului in Anul 1874.

Dupa deziluzia „venirii”, „inteleptul profet” a aratat ca Hristos „a venit”, dar in duh, nevazut de nimeni, „ca un fur”.

1875 – de la 625 î. Hr. – anul robiei şi ultimul jubileu, se adaugă 50 de jubilee (2500 de ani), pentru a se ajunge la Mileniu – Marele Jubileu.

1878 – Plecand de la venirea in duh (1874), s-au adaugat si cei trei ani si jumatate cand Hristos a venit ca mire si secerator, conform viziunii lui Ioan (Apoc. XIV, 14-20), asadar, in 1878, Iisus a inceput sa-si arate marea sa putere si sa-si intemeieze adevarata imparatie. Anul 1878 a trecut ca orice an al milei Domnului, fara „evenimentul” cel mare iehovist.

1914 – O noua venire „pe nori”, Hristos isi strange alesii (144.000) cu care va guverna din cer peste paradisul pamantesc. Aceasta lucrare continua si astazi, iar incheierea ei este iminenta. Calculele pt. acest an se bazează pe textul Apoc. 12, 6-14 – echivalenţa între 1260 de zile şi sintagma: o vreme, vremuri şi jumătate de vreme. Forţând lucrurile (considerând pluralul vremuri ca dual), iehoviştii adună: 3 timpuri şi ½, care trebuie socotite în cele 1260 de zile, rezultând un timp = 360 de zile. 7 timpuri = 360×7=2520 zile (606 î.Hr. – 1914 d.Hr.).

1925 – Noul lider, Rutherford, afirma: „starea de lucruri a lui Satan diavolul se va termina pana cel mai tarziu la 31 decembrie 1925”. Calcul: primul jubileu al lui Moise a avut loc în 1575 î.Hr. Adunând 70 de jubilee (3500 de ani) rezultă anul 1925.

1975 – Este propus de un alt lider, N.H. Knorr. Sunt fix 6000 de ani (cele 6 zile ale creaţiei), care se continuă cu odihna milenistă (ziua a 7-a).

2000 – Este anul care ii fascineaza pe iehovistii de rand. Dupa atatea esecuri, prefera o varianta ambigua :

Semnele sfarsitului si motivul nevazut al sfarsitului lumii vor veni pana la trecerea generatiei aflata in viata in 1914, anul venirii lui Hristos pe nori.

De la aparitia lor, iehovistilor le sunt interzise manifestarile, datorita orientarilor lor antisociale si antinationale.

Rutherford si alti lideri au fost inchisi intre 1916-1919, datorita indemnurilor antimilitare.

Puncte doctrinare importante ale iehovistilor:

– Numele lui Dumnezeu : Iehova – este prezent in traducerea lor eretica a Bibliei

– Nu cred in Sf. Treime;

– Hristos e „cel mai mare om care a trait vreodata”. Anterior întrupării, dar şi după aceasta, e confundat cu Arhanghelul Mihail.

-Duhul Sfânt – energie impersonală

– Calculeaza neincetat parusia si sustin  mileniul – imparatie pamanteasca de 1000 de ani;

– Impart in clase pe cei mantuiti: 144.000 de „martori” vor guverna in cer cu Hristos, restul pe pamant;

– Nu cred in suflet, nici in iad si chinuri;

– Nu cinstesc pe Maica Domnului, sfintii, moastele;

– Nu au sarbatori si sunt foarte ostili atat celor crestine (Paste, Craciun), cat si celor laice;

– Nu au Sf. Taine;

– Neagă crucea; afirmă că Hristos a fost răstignit pe un par

– Prozelitismul este o cerinta expresa; ridicat la rang de dogma;

– Interzice transfuziile, tratamentele medicale, vaccinuri, transplanturi;

– Intalnim refuzul exercitarii dreptului la vot si refuzul contactelor cu „nemartorii” in afara intalnirilor prozelitiste.

Practici ce contravin moralei creştine

-interzicerea transfuziilor, a altor tratamente medicale, vaccinuri, transplanturi
-refuzul apărării patriei: guvernarea mondială

-„regatul lui Iehova”, nerespectarea drapelelor, imnelor, refuzul exercitării dreptului la vot;
-izolarea socială, refuzul contactelor cu „nemartorii” în afara întâlnirilor prozelitiste
-acuzaţii de posedare demonică a tuturor organizaţiilor religioase, sociale, politice, naţionale şi internaţionale

Patrunderea Iehovismului in Romania:

Ioan B. Sima plecat in SUA, in statul Pennsylvania, intalneste „profetii” iehovisti. Se pare ca Ioan Sima s-a intalnit cu insusi „pedagogul” Russell, care 1-a sfatuit, inainte de moartea sa, sa se reintoarca in tara si sa arate si romanilor „poruncile” lui lehova. Ioan Sima revine in Ardeal, in 1920 si  incepe organizarea unui grup iehovist

In acelasi timp, russellismul patrunsese si era puternic in Ungaria.

Unii maghiari reformati si mai ales baptisti si adventisti incearca sa organizeze si ei secta, fiind impotriva noilor stari din Transilvania, dupa 1918.

Ioan B. Sima revine la crestinortodoxsism dandu-si seama de pericolul moral si social al iehovismului.

Gruparea iehovista este preluata in totalitate de catre unguri, propaganda este sustinuta din afara granitelor tarii;

Se tipareste in continuare revista „Turnul de veghe” si alte brosuri iehoviste, printre care cea mai importanta, intitulata „Epoca de aur”.

Din Cluj, iehovismul s-a raspandit printre maghiarii din Maramures, Crisana si Banat, la ucraineni si sarbi si apoi la unii dintre romanii trecuti la adventisti in Moldova, Dobrogea si, in ultima vreme, in Oltenia si Muntenia .

Interzişi între 1927-1944 şi 1948-1989/   Incearcă să organizeze un congres mondial la Bucureşti în 1996 – respins.

Sunt recunoscuti drept cult in anul 2000.

Prozelitism:

-în familie şi societate – vizite celebre pentru studii „gratuite” ale Bibliei la domiciliu

-unele semnale de violenţă, prectici imorale

-revistele cu cel mai mare tiraj de pe glob: Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, broşuri, pliante, cărţi.

-cartea: Să aducem argumente din Scripturi – manual de prozelitism

-congrese megalomanice pe stadioane

-sistemul educaţional: şcoli particulare, forme de grupare impuse, respingerea internatelor şcolare.

-restricţii: T.V., P.C. (pentru membri); folosirea lor pt. publicitate

Cult :
– 5 adunări /săptămână, dedicate pregătirii activităţilor prozelitiste:

  • o Întrunirea de serviciu,

  • o Şcoala de minister teocratic,

  • o Întrunirea publică,

  • Studiul Turnului de veghere,

  • Studiul de carte

    -clădiri: „Sălile Regatului”

    -congrese

    -prozelitism normat: rapoarte de teren

    -nunta, înmormântarea – prilejuri prozelitiste

    -„comemorarea morţii lui Isus” – întâlnire anuală cu un numeros public

    -botez în piscine, la congrese

    – recunoaşterea drept cult religios – tendinţă de autodeterminare, stârneşte mânia unor aripi extremiste (ex.: dizidenţa Asociaţia Credinţa Adevărată a Martorilor lui Iehova din România – cu sediul la Cluj, care reproşează, în principal, organizaţiei-mamă, tocmai acest tip de colaboraţionism cu statul „satanizat”).

Cultul Creştin  Baptist

Origine:

Ca biserica, baptismul a aparut in secolul al XVII-lea, insa teologii si istoricii baptisti afirma ca originea cultului este in epoca crestinismului primar.

Astazi, atat  izvoarele baptiste, cat si ne-baptiste desemneaza ca „stramosi” ai cultului pe anabaptistii secolului al XVI-lea.

Astfel putem spune ca deriva din secta anabaptistilor, infiintata de Nicolas Storch si influentata puternic de Thomas Münzer, fost adept al lui Luther, care, in 1517 se desparte de el, pentru ca nu a promovat Reforma si in sfera sociala.

Cel care a reinviat anabaptismul a fost Simion Menon, un preot catolic rebotezat in 1531, de un anabaptist.

Aparitia baptistilor in forma actuala e legata de numele lui John Smith – pastor puritan care, in 1608, emigreaza din Anglia in Olanda.

Un adept al sau, Thomas Holwys, revine in Anglia si va infiinta prima biserica   Baptista la Londra.

Se vor diviza in doua grupuri:

  • Baptistii generali (ai lui Holwys, promovau conceptul de mantuire universala) si

  • Baptistii particulari (ai lui Henry Jakob, credeau in mantuirea prin predestinatie).

Se reunesc in 1791, dar vor cunoaste multe alte divizari.

Dupa unii istorici, baptistii nu au un Crez oficial, confesiunile de credinta au fost stabilite in diverse locuri si date.

Se pare ca prima confesiune de credinta baptista a fost adoptata in 1689, cand au capatat libertate deplina in Anglia.

Punctele doctrinare  ale Cultului baptist

1. Scriptura este inspirata de Duhul sfant, este cuvantul lui Dumnezeu scris.

2. Dumnezeu este creatorul, sustinatorul tuturor lucrurilor, intreit in persoane : Tatal, Fiul si Sfantul Duh;

3. Omul este creat de Dumnezeu, trupul sau este facut din tarana, iar natura spirituala e din Dumnezeu.

4. Pacatul este lipsa de conformitate fata de legea morala a lui Dumnezeu, fie in actiune, fie in dispozitie sau atitudine. Pacatul este universal, iar consecinta acestuia este moartea spirituala a societatii consumiste.

5. Biserica cuprinde totalitatea credinciosilor din toate timpurile. Nu e o organizatie pamanteasca „vizibila”, ci organismul viu, spiritual, al celor salvati, adica al celor care au crezut in Hristos si au fost „nascuti din nou”.

6. Slujitorii,cultului sunt de doua categorii: pastorii si diaconii. „Ordinarea” acestora se face prin punerea mainilor. Pastorul se ingrijeste de supravegherea, pastorirea si carmuirea spirituala. Diaconii ajuta pe pastori in a administra bunurile materiale ale bisericii si initiaza actiunile filantropice. „Preotia” nu formeaza o clasa speciala, ci o calitate pe care o are fiecare credincios. Fiecare credincios este „un preot” si are dreptul de a se apropia de dumnezeu prin Iisus Hristos, fara alt mijlocitor.

7. Simbolurile noului Testament :

Biserica noutestamentara are doua simboluri: a)Botezul si b) Cina Domnului.   Acestea nu sunt taine.

a) Botezul se savarseste prin afundarea in numele Treimii. Nu are calitatea de a curati pacatele, aceasta o face numai sngele lui Hristos. Pentru ca cineva sa poata fi botezat, el trebuie mai intai sa primeasca mantuirea – sa se pocaiasca si sa creada.
Botezul se savarseste numai la majorat.

b) Cina Domnului –simbolul mortii lui Hristos pentru om,  se compune din paine si vin, neamestecate. Nu are calitatea iertarii pacatelor, este doar comemorarea  iertarii pacatelor  prin jertfa lui Hristos. Cina se poate lua de catre toti aceia ce si-au marturisit credinta in Hristos si au fost botezati.

8. Ziua Domnului – Duminica este ziua de adunare; are caracter comemorativ. Nu exista sarbatori inchinate sfintilor.

9. Viata de apoi – Pana la venirea lui Hristos exista o stare intermediara.

10.Disciplina in biserica  se asigura prin masuri ca: mustrare, ridicarea drepturilor si excluderea din biserica a celor care s-au abatut de la conceptia baptista prin atitudine sau fapte.

11. Rugaciunea este starea de legatura intima a omului cu Dumnezeu. Ea este exprimarea directa, de aceea nu  este nevoie de carti de rugaciuni.

12. „Sfintenia” se obtine prin lucrarea progresiva pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfant, in viata celui salvat.

13. Casatoria este randuita de Dumnezeu. Crestinii trebuie sa incheie o casatorie numai in Domnul, adica numai cu credinciosii (baptisti). Divortul este admis numai in caz de adulter.

14. Raportul cultului cu societatea – Cuvantul lui Dumnezeu – indeamna la supunere fata de legile statului.

 Organizare

  • Alianta Baptista Mondiala, cu sediul la Washington, din 1905;

  • Federatia Baptista Europeana – 1948;

  • Cei mai numerosi – in S.U.A.: Conventia de Nord si cea de Sud;

Ramuri dizidente:

1. Biserica menonita (continuatorii anabaptistilor, au patruns si la noi)

2. Baptistii de sambata (proveniti din mozaici si adventisti)
3. Baptistii unitarieni (neaga Sf. Treime)
4. Baptistii vechi (au predestinatia rigida)
5. Baptistii fratietatii (de culoare)
6. Baptistii femeilor mironosite – au si ierarhie feminina
7. Baptistii cufundatori
8. Baptistii „celor 6 porunci” (un cod V.T.+N.T.)

Patrunderea si dezvoltarea in Romania

Situatia cultului baptist pana la 1948.

Biserica baptista germana din Bucuresti este cea dintai biserica baptista din tara noastra. Infiintarea acesteia este legata de numele lui Scharschmit, care emigreaza in Romania in anul 1856. In 1865 vine la Bucuresti un predicator german, Augustin Leibig, si boteaza in apele Dambovitei mai multe persoane.

Cultul, in dorinta de a-si sustine vechimea in Romania, socoteste insa anul venirii familiei Scharschmit in Romania (1856) ca anul „infiintarii” primei biserici baptiste la noi.

In Transilvania – prima biserica baptista a fost organizata in anul 1875; acest fapt se datoreaza unui croitor ungur, Antal Novak, care a reusit sa converteasca un grup de credinciosi reformati maghiari din Salonta (Bihor).

Printre cei botezati se afla si Mihaly Kornay, care mai tarziu a fost numit pastor pentru biserica din Salonta Mare. Datorita activitatii sale s-au organizat pentru maghiari mai multe biserici baptiste in judetele Bihor, Arad si Timis.

Dupa primul razboi mondial, in 1921, bisericile baptiste din Transilvania se unesc si ia fiinta Uniunea Comunitatilor Crestine Baptiste.

In 1921 s-a infiintat si Seminarul baptist.

In baza legii cultelor din 1928, baptistii au fost recunoscuti de stat ca „Asociatie” religioasa.

Scoaterea in afara legii a baptistilor s-a facut prin Decretul national nr. 927/1942 emis de Maresalul Ion Antonescu.

 Prin Decretul nr. 553 publicat in M.O. nr. 253 din noiembrie 1944, Statul comunist recunoaste primul cult religios: Cultul baptist.

In 1948, cultul baptist a depus la Ministerul Cultelor noul Statut de organizare si functionare cu nr. 41360/1948.

Doi ani mai tarziu, in 1950, s-a publicat „Statutul de organizare si functionare  a Cultului Crestin  baptist”, care a fost in vigoare pana in Decembrie ’89.

 Structura organizatorica a bisericilor baptiste din Romania

  Organizatia locala a cultului, este biserica, constituita prin unirea voluntara a unui grup de adepti care accepta din propria lor convingere marturisirea credintei baptiste.

Bisericile sunt organizate in comunitati. Comunitatile alcatuiesc Uniunea Comunitatilor Crestine Baptiste din Romania. Sediul uniunii este in Bucuresti.
Uniunea este organul central reprezentativ si administrativ al cultului.
Toate organizatiile cultului sunt incadrate in Uniunea Cultului Baptist. Uniunea este condusa de un Comitet ales pe termen de trei ani, compus din cel mult 15 membri selectati din delegatii comunitatilor.

Comitetul Uniunii face recomandari Congresului pentru alegerea presedintelui si a secretarului general, care reprezinta Uniunea in fata organelor de stat.
Organul suprem al Cultului baptist este Congresul, compus din delegatii comunitatilor.

Cultul “  Adventist  de  ziua  a 7- a “

Adventii „garanteaza” adeptilor starea de „alesi” si sfinti in imparatia de 1000 de ani.„Sfarsitul” lumii a preocupat pe multi, dar el nu a fost cautat in Revelatia divina, ci in interpretari si calcule omenesti, si astfel apare conceptia hiliasta.

O mie de ani in textele vechitestamentare este o suma, un numar de referinta, nu o limita, o previziune, nu un sfarsit, o circumscriere.

O mie de ani este un numar pentru operatii de ordin eshatologie.

De fapt, o analiza gramaticala a textului din Apocalipsa, (XX, 3, 6) lamureste lucrurile.

Aici nu este vorba nici de hiliasm (o mie, in sens numeric), nici de miscarea hiliasta, nici de mileniu, de o imparatie de 1000 de ani, ci de imparatia de mii de ani, imparatia harului nelimitata de timp si spatiu.

Este regretabil ca traducerile Bibliei nu tin cont de pluralul respectiv. In loc sa fie tradus: imparatia de mii de ani, cum o indica corect Sfantul Apostol Ioan, s-a mostenit traducerea la singular, falsa: imparatia de 1000 de ani.

Hiliasmul  nici nu cita, ca milenistii de azi, textele noutestamentare, de fapt nu existau, iar acestia vizau anul 1000, ca an al „venirii” a doua a Mantuitorului Iisus Hristos.

ORIGINEA CULTULUI ADVENTIST

Adventistii de ziua „a saptea” au aparut in prima jumatate a secolului trecut. Doctrina sa are ca punct central apropiata venire a lui Hristos, care va intemeia o imparatie de o mie de ani pe pamant.

Biserica crestina din primele veacuri, impartasea credinta in parusie, dar nu era de acord ca Hristos va intemeia o imparatie pe pamant, ci una cereasca, iar durata acestei imparatii de o mie de ani era privita simbolic.

Milenistii sau hiliastii de atunci au fost socotiti eretici si tratati ca atare.

Pe masura ce secolele treceau si venirea lui Hristos „intarzia”, sperantele in parusie au incetat de a mai fi pe primul plan, dar n-au fost niciodata abandonate.

 INCEPUTUL COMUNITATII ADVENTISTE


In 1831, William Muller, un fermier din Massachusetts, de credinta baptista, a inceput sa tina „predici” ocazionale in care se vorbea despre apropiata venire a lui Hristos pentru a intemeia o imparatie de o mie de ani pe pamant, astfel a gasit adepti care sa-l asculte, sa-l creada si sa-l urmeze.

Daca pana in secolul al XlX-lea, crestinii care asteptau venirea lui Hrisos pe pamant n-au fixat o data anume, William Muller o va face. Data venirii a doua a stabilit-o pornind de la Daniil (Cap. VIII, vers. 14). „Proorocirea” acestor ani si-a anuntat-o Muller inca din 1833 prin brosura „Invederare din Biblie a venirii a doua a lui  Hristos, in anul 1843″.

Anul 1843 a trecut fara evenimentul asteptat. Ucenicul sau, Samuel Snow, revede calculul magistrului si gaseste eroarea: nu e vorba de anul 1843, ci de anul 1844, iar ziua exacta cand va cobori Hristos este 10 octombrie.  Nu se va petrece nimic in anul 1844. Adventistii lui Muller, incep sa se divizeze si sa se organizeze in diferite grupuri (Adventistii Evangheliei, Crestinii Adventului, Uniunea Adventului etc).

Continuatoarea lui Muller va fi metodista Hellen White, care reinterpreteaza textul Daniel 8,14 in sensul curatirii sanctuarului ceresc. Deci, calculul nu a fost gresit; Hristos a venit, dar pe nori.
1860 – Conferinta Generala – se infiinteaza Biserica Adventista de Ziua a Saptea.
White are, in continuare, peste 2000 de „viziuni”, pana la moarte (1915). Va fi numita de adepti „spiritul profetic”.

Punctele doctrinare importante din Marturisirea de Credinta a cultului Adventist de ziua a saptea.

1.Scriptura este inspirata de Dumnezeu

2.Credinta in Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.

3.Pentru a primi mantuirea este necesara o noua nastere prin credinta in Hristos.

4.Botezul  are loc la majorat, in urma pocaintei si iertarii pacatelor, este un legamant cu Dumnezeu si se savarseste prin cufundare.

5. Cina Domnului este un simbol, aminteste de moartea lui Hristos. Participarea credinciosilor la impartasanie este obligatori, este precedata de spalarea picioarelor,, ca act de umilinta. Elementele cinei sunt painea nedospita si vinul nefermentat (must).

6. Viata morala este cuprinsa in cele zece porunci.

7. Sufletul este muritor, numai Dumnezeu este nemuritor.viata vesnica este darul lui Dumnezeu prin credinta in Hristos. Starea sufletelor dupa moarte este aceea de inconstienta. Va fi o inviere a celor drepti, cat si a celor nedrepti. invierea celor drepti va avea loc la a doua venire a lui Hristos; invierea celor nedrepti va avea loc cu o mie de ani mai tarziu, la incheierea mileniului.

8. A doua venire a lui Hristos – timpul exact al acestui eveniment dupa adventistii rationalisti nu a fost precizat, dar venirea este foarte aproape.

Organizarea in lume

80 de Uniuni, 10 Diviziuni si, mai presus, Conferinta Generala, cu sediul la Washington din 1862.

Patrunderea si dezvoltarea in Romania

In anul 1870, Mihail Czechowski (fost preot catolic) ajunge in Romania si se stabileste la Pitesti. Printre primii adepti, il putem aminti pe Toma Aslan si fratele acestuia, care organizeaza o grupare adventa in Pitesti.

Dupa informatiile lasate de Toma Aslan, prin 1881, gruparea avea 13 membri, iar cinci ani mai tarziu era pe cale de disparitie.

Adventismul de ziua a saptea a patruns si printr-un grup de colonisti germani adventisti care s-au stabilit in Dobrogea, iar in anul 1881 a format un nucleu al sectei in satul Sarighiol.

Tot in Dobrogea se refugiaza din Rusia un alt adventist, Rabienco, care va organiza alta grupare facand prozelitism printre lipoveni.

Prin anul 1900 apare si in Bucuresti cea dintai grupare adventa, dar abia dupa 1906 se regrupeaza, atunci cand sunt atrasi la secta studentul in medicina Petre Paulini si ofiterii Stefan Demetrescu, P. Panaitescu s.a. in vederea organizarii sectei. In 1907, ia fiinta prima Conferinta adventista din tara noastra, care uneste toate comunitatile.

In 1920, are loc primul congres al adventistilor de ziua a saptea din Romania, la care se hotaraste infiintarea „Uniunii comunitatilor evanghelice ale adventistilor de ziua a saptea”, care cuprinde doua unitati organizatorice intermediare: Conferinta Muntenia, cu sediul la Bucuresti, si Conferinta Moldova, cu sediul la Focsani.

Presedintele Uniunii este ales P. Paulini. Apoi, de la doua Conferinte se va ajunge la sase Conferinte: doua in Muntenia, doua in Moldova, una in Transilvania si una in Banat.

In perioada 1942-1944 sunt interzisi, apoi vor figura in Legea cultelor din 1948.

 Organizare actuala:

comunitatea, conferinta si uniunea de conferinte.

Dizidente:

Adventistii reformisti (in Romania – Gh. Catana, in Ardeal)
„Profetul” Satmari din Piatra Neamt – „familii edenice”

Cultul “ Creştinilor  după  evanghelie “

 ORIGINEA CRESTINILOR DUPA EVANGHELIE

Cultul evanghelist apare in Elvetia, in sec. XIX, purtand numele de Chrétiens.

Neavand un intemeietor, sustin ca „initiatorul „miscarii din care fac parte este Hristos, a carui invatatura, cuprinsa in Sfanta Scriptura, constituie «doctrina» Cultului Crestin  dupa Evanghelie”. Au un amestec din doctrina zwingliniana, calvina, baptista.

Punctele doctrinare importante din Marturisirea de credinta a Cultului Crestinilor  dupa Evanghelie:
Botezul :
este unul, dar are trei fete:

a) Botezul apei, care nu mantuieste; este un simplu ritual;

b) Botezul Sfantului Duh, care poate fi primit deodata sau dupa cel al apei;

c) Botezul „in moartea Domnului” – starea cea mai inalta de sfintenie.
Cina : (masa) Domnului – act comemorativ la care Hristos este de fata. Se face cu paine (simbol al unitatii Bisericii) si vin.
Mileniul : sau domnia de o mie de ani dupa Crestinii dupa Evanghelie, va fi precedat de „intoarcerea in marire” sau a doua venire a Domnului.

Cultul Crestinilor dupa Evanghelie invata ca cele doua veniri ale Domnului cuprind fiecare cate doua etape: „una tainica si una publica”.
In cea tainica, Hristos va veni sa rapeasca Biserica si nu va atinge pamantul; numai Biserica il va vedea; publica, la 7 ani de la rapire.
Eshatologia

a) Exista patru judecati: a celor credinciosi facuta din cer, cu mult inainte de judecata cea mare a pacatosilor; a celor in viata la venirea a doua a Domnului, cand va incepe mileniul; a pacatosilor, la sfarsitul mileniului; a ingerilor rai.

b) Exista trei ceruri: cerul intai (atmosfera cu norii si zarea albastra); cerul al doilea – al stelelor din jurul pamantului;cerul al treilea – sau raiul lui Dumnezeu in care salasluiesc ingerii si sufletele dreptilor si care este locul de odihna si asteptare. La judecata din urma, cerurile I si al Il-lea vor arde si tot pamantul va fi mistuit prin foc. Numai cerul al III-lea va ramane si care va fi pentru „Crestini adevarati, cei dupa Evanghelie”.

Educatia crestineasca a copiilor

Este o obligatie fata de Dumnezeu. Aceasta lucrare este bazata pe textele clasice de indemnuri la invatatura, din Scriptura (Deut. IV, 9; VI, 5-7; Efes. V,1-4; si din art. 1 lit. „i” din Statutul Cultului). Aceasta educatie se face in adunare.

Intrarea in comunitate se face dupa catehizare, dupa ce o persoana, indiferent de sex, a ascultat Evanghelia si a crezut-o.

Sarbatori religioase si zilele de ceremonii:
Duminica, ziua intai a saptamanii, cand are loc Cina Domnului.

Adunarea propriu-zisa, cea de Duminica dimineata, incepe in jurul orei 9,00 cu o rugaciune a unui om mai varstnic (numit si presbiter) -rugaciune rostita „dupa cum ii da duhul”, apoi diverse lecturi biblice unde se vorbeste ca Iisus a participat la Frangerea painii (Luca XXII, 15-20), ori de practica primara a frangerii painii (Fapte II, 46): „Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima”.

Urmeaza cuvant de pregatire pentru „Cina”.Cina Domnului se incheie cu o rugaciune, apoi se trece la ora de evanghelizare, cu lecturi biblice comentate.

Adunarea de Duminica dimineata se incheie cu o ora de rugaciune si de cantare asa-zis duhovniceasca, centrul atentiei cazand asupra tineretului si pentru intoarcerea rudelor apropiate, cunoscuti, prieteni, „la  dreapta credinta”.

b)Sarbatori principale (mai mult de influenta tudorista):

  • Botezul Domnului (6 ianuarie);

  • Bunavestire (25 martie);

  • Pastele(Ziua I-a si a II-a);

  • Inaltarea Domnului(la 40 de zile dupa Pasti);

  • Rusaliile (Coborarea Duhului Sfant, intemeierea Bisericii);

  • Sf. Ap. Petru si Pavel (29 iunie);

  • Sf. Prooroc Ilie (20 iulie);

  • Schimbarea la Fata (6 august);

  • Mihai si Gavril (8 noiembrie);

  • Nasterea Domnului (25 si 26 decembrie).

ORGANIZARE
Adunarea locala (comunitatea) se compune din membrii aceleiasi localitati (oras, comuna) sau din membrii mai multor localitati invecinate.

Adunarea locala are cel putin 20 de membri majori, se poate intruni dimpreuna cu alte adunari locale, spre a avea impreuna numarul minim de membri si pentru a putea capata personalitate juridica.

Grupurile de adepti sub numarul de 20 de membri se pot aduna si functiona doar pe baza unei autorizatii, eliberata de Uniune, cu avizul autoritatilor locale.

O data pe an, delegatiile Adunarilor locale se aduna la o Conferinta religioasa. Fiecare comunitate (adunare locala) este condusa de doi-cinci frati batrani (prezbiteri), adica acei credinciosi „intorsi” la Dumnezeu de mai mult timp… si sunt bine intemeiati in invataturile Evangheliei. Fratii batrani ai unei Adunari locale sunt si reprezentantii legali ai ei in fata oricarei autoritati.Uniunea si Delegatia formeaza Comunitatile (Adunarile locale) Cultului Crestinilor dupa Evanghelie din intreaga tara.

Uniunea are ca for suprem Conferinta generala pe tara.

Desi Cultul Crestinilor dupa Evanghelie (cele doua variante:1. de nuanta pietista originar din Elvetia, in frunte cu un prim delegat; 2. de nuanta tudorista sau „dupa Evanghelie”, in frunte cu al doilea delegat) nu are dizidente, totusi, o seama de „pocaiti” isi duc existenta si la umbra acestui cult.
Dupa 1989, adeptii celor doua delegatii s-au impartit si s-au despartit.

Patrunderea si dezvoltarea in Romania

Primul evanghelist este misionarul englez Broadbent, apoi elvetianul Francois Bernay, care tine adunari in Bucuresti (P-ta Galati).Sora sa, Sarah Bernay, ii evanghelizeaza pe sasii din Rasnov, Codlea, Sibiu, Cisnadie.

„Evanghelizarea” este continuata de oameni simpli, condusi de Ioan Petrescu.

In 1912, arhitectul elvetian Buhrer se stabileste la Ploiesti, unde infiinteaza o „adunare” si prezinta autoritatilor spre aprobare un „statut”.

Grigore Fotino Constantinescu – se autointituleaza „primul predicator evanghelist roman”. Fiu de ofiter, sta 4 ani in Elvetia, se intoarce, dar, odata cu inceperea razboiului din 1914, se retrage la Iasi, unde deschide o casa de rugaciune, numindu-se „predicator evenghelist sef”.

Noua grupare se raspandeste foarte repede in Moldova, Basarabia si Bucovina.

Cultul Creştinii După Scriptură

In timpul primului razboi mondial, apare gruparea „Crestinii dupa Scriptura”, condusa de preotul ortodox apostat Tudor Popescu, care, mai apoi, va fuziona cu „Crestinii dupa Evanghelie” (1937).

La biserica Sf. Stefan – „Cuibul cu barza” (Bucuresti) au activat: pr. Tudor Popescu si cantaretul Dimitrie Cornilescu.

Pentru a scapa de incorporare, Cornilescu intra in monahism si se stabileste nu la o manastire, ci la mosia printesei Calimachi Raluca de la Stancesti – Botosani, unde traduce Biblia in varianta care-i poarta numele (si care va deveni in scurta vreme cartea de capatai a tuturor sectelor).

Apoi, se intoarce la Bucuresti, unde, impreuna cu pr. Tudor Popescu, aplica metode neoprotestante in biserica: renunta la cult, tin sedinte duminicale serale, practica rugaciunea libera si talcuirea proprie a Scripturii.

Cornilescu se retrage si pleaca din tara, iar Tudor Popescu e caterisit si cumpara, impreuna cu R. Calimachi, un imobil in Cotroceni, pe care-l vor dedica noului cult.

Fuziunea intre Crestinii dupa Evanghelie si Crestinii dupa Scriptura este  mentionata in Legea cultelor, ele numindu-se Ramura 1 si Ramura 2.

Diferente:

*** cei din Ram.1 au botezul exclusiv pt.adulti si accepta instrumentele in cult;

*** ceilalti nu.

 
4 comentarii

Scris de pe 19 Septembrie 2012 în Religie

 

4 responses to “16.SECTE ŞI CULTE CREŞTINE

  1. Dumitru Bardașu

    8 Februarie 2014 at 20:59

    Dați-mi răspunsul cum se numește secta de origine germană, în care protagonistul este Sfântul Ilie reîntors pe Pământ. Aștept

     
  2. Andrei Visca

    17 Aprilie 2014 at 12:26

    Voi contrazice putin. Studentii in Biblie este ceva diferit de Martorii lui Iehova, nu este acelasi cult, ca atare si doctrina difera

     
  3. gherasimcosmina

    13 Septembrie 2016 at 16:14

    Buna. Dintre cele enumerate in acest articol, toate sunt culturi religioase neoprotestante, eu asa inteleg. Care sunt sectele?

     
  4. gherasimcosmina

    13 Septembrie 2016 at 16:14

    culte religioase

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: