RSS

7.BUDDISMUL

20 Sep

Cu o traditie veche de peste doua milenii, cu forme diverse, potrivit tarilor in care s-a dezvoltat si deseori greu accesibil pentru occidentali, Buddismul nu poate fi separat de mediul in care a aparut :

India secolelor 6 si 5 î.C.

Buddismul are peste 370 milioane de adepti si a fost fondat de Siddharta Gautama, cunoscut si sub numele de Sakyamuni (numele de clan) sau Buddha, care nu este un nume, ci un titlu, insemnând :

Cel iluminat

Intemeiatorul budismului, Buddha, se naste in India, la sfarsitul secolului al VI-lea i.Ch. In aceasta epoca, toti indienii practica hinduismul pe care Buddha se bazeaza  pentru a propovadui o noua doctrina. E vorba mai mult de o intelepciune, fara zei sau texte sacre si mai putin de o adevarata religie.

Printul Siddharta Gautama se naste prin anul 533 i.Ch. in orasul Kapilavastru din nordul Indiei. Insa la varsta de 29 de ani, are patru intalniri care ii rascolesc viata : se intalneste cu un batran, cu un om bolnav, cu un mort si cu un calugar care cerceste pentru a se hrani.

El descopera astfel batranetea, durerea, moartea si saracia. Se hotaraste sa plece pentru a trai aidoma calugarilor cersetori si pentru a medita . Salasuieste mai intai in preajma ascetilor hindusi, care il invata sa posteasca si sa se concentreze pentru a medita.

Studiaza apoi textele sacre ale hinduismului. Insa, negasind raspuns la intrebarile sale, se hotaraste sa caute in el insusi calea care duce la Adevar si la propria lui eliberare.

Legenda povesteste ca Bodhgaya este locul unde Buddha, asezat la poalele unui smochin, copacul care simbolizeaza cunoasterea (bodhi), a primit iluminarea in urma unei meditatii prelungite. Devine astfel Buddha adica « Trezitul » sau « luminatul ».

La Benares rosteste primul discurs, apoi impreuna cu discipilii sai cutreiera nordul Indiei pentru a-si propovadui doctrina. Dupa lungi ani de viata ratacitoare moare foarte batran.

Buddha :

In fata discipolilor sai la Benares, Buddha expune cele patru Nobile Adevaruri, care constituie baza doctrinei sale.

  • El afirma intai ca lumea este doar suferinta (Primul Adevar). Nasterea, boala, batranetea, moartea provoaca suferinta.

  •  Durerea omului provine din atasamentul sau fata de viata si  din dorinta sa, care nu poate fi niciodata satisfacuta, de a avea fericirea ( al doilea Adevar).

  • Pentru a opri suferinta si pentru a ajunge la impacare, omul trebuie asadar sa se elibereze de dorinta si sa o nimiceasca (al treilea Adevar),

  • ducand o viata exemplara (al patrulea Adevar).

In acest al patrulea Adevar, Buddha dezvaluie calea pe care omul trebuie sa o imbratiseze pentru a face sa inceteze suferinta si pentru a cunoaste nirvana.

El defineste nirvana ca o stare de beatitudine vesnica, in care dorinta, ignoranta, timpul si suferinta nu mai exista. Cu nirvana ia sfarsit ciclul reincarnarilor succesive.

Budismul se adreseaza tuturor fara exceptie, indiferent de sexul sau de originea lor sociala, toti budistii apartin aceleasi comunitatishanga. Pentru a dobandii intelepciunea, trebuie sa meditezi indelung la cele Patru Adevaruri si sa urmezi principiile morale numite de Budha .

Buddha nu a pretins niciodata ca ar fi Dumnezeu, si nici n-a fost privit ca atare de buddisti.

El a fost o fiinta omeneasca care a atins un nivel ridicat de cunoastere, intelegând viata cât mai adanc posibil.

In pofida zelului unornaratori ulteriori, care a transformat biografia lui Buddha intr-o adevarata legenda, mai este inca posibila reconstituirea marilor etape ale vietii celui care, dupa 547 de existente anterioare, animale si umane, in care s-a dedicat practicarii virtutilor si acumularii unor fapte meritorii, hotaraste sa se manifeste pentru ultima data, mânat de compasiune fata de fapturile aflate in suferinta pe tarâmul Indiei.

Aceasta este Desteptarea si din acest moment merita pe deplin titulatura de Buddha (Cel iluminat),

din radacina sanscrita Budh (a se destepta, a se ilumina).

Rezistând ispitei de a accede imediat la o eliberare personala egoista, Buddha se hotaraste sa raspândeasca invatatura sa. Timp de 40 ani, va calatori prin Valea Gangelui, explicându-si doctrina, apelând din când in când la amintirile din vietile sale anterioare, adunând in jurul lui calugari si adepti laici, acceptând chiar, spre sfârsitul vietii, la insistentele discipolului sau Ananda, intrarea in comunitate si a calugaritelor.

Ajuns la o vârsta avansata si considerându-si misiunea implinita, el dispare pentru totdeauna, inaltându-se in Parinirvana. Imediat dupa moarte, relicvele sale vor fi vehement disputate, apoi impartite intre mai multe regate.

Buddismul s-a stins in India acum 1000 de ani (desi, a renascut recent). S-a extins la sud, in Sri Lanka si sud-estul Asiei, unde o forma a buddismului continua sa infloreasca, si la nord, in Tibet, China, Mongolia si Japonia.

Forme ale buddismului mai sunt practicate in aceste tari, desi in ultimul secol au suferit mari modificari, efecte ale comunismului.

De asemenea, in ultimul secol, buddismul a ajuns si in Vest, unde sute de mii de oameni au devenit adepti.

Spiritul liber de a cerceta, de a intreba este o trasatura importanta a buddismului. Buddha insusi a incurajat oamenii sa cerceteze ei insisi adevarul invataturilor sale, inainte de a le accepta.

Buddha nu a vrut niciodata ca oamenii sa practice invataturile sale din credinta oarba sau din superstitie. Oamenii ar trebui sa puna in aplicare numai ceea ce cred ei ca le este benefic fizic si psihic.

Deoarece buddismul respecta dreptul omului de a cerceta si de a alege singur, este o religie toleranta fata de celelalte religii, invatând oamenii sa traisca in armonie unii cu altii, indiferent de rasa sau religie.

Buddismul recunoaste toate fiintele ca fiind egale, predica iubirea universala, bunatatea si compasiunea nu numai fata de semeni, ci si fata de toate creaturile, care impreuna cu oamnii impart acelasi mediu.

Daca oamenii doresc sa traiasca fericiti in lumea aceasta, ei trebuie sa aiba grija si sa contribuie la bunastarea celorlalte fiinte. Buddismul vede viata ca un proces de schimbare continua, iar scopul celor ce practica aceasta religie este sa profite de acest fapt.

Asta inseamna ca, in opinia lor, omul se poate schimba in bine, factorul decisiv in aceasta schimbare il detine mintea omeneasca, iar buddismul a dezvoltat multe metode de antrenare a mintii.

Foarte importanta este meditatia, care este o cale de inducere a unor stari pozitive, caracterizate de calm, concentrare, constienta si emotii, cum ar fi prietenia.

Buddismul ne invata ca prin meditatie si printr-un comportament moral, se poate atinge Nirvana, o stare de iluminare, de desteptare, desi inainte de a ajunge aici, omul este subiectul mai multor vieti, unele dintre ele bune, altele rele, depinzând de karma fiecaruia.

Karma este definita ca actiunea intentionata, altfel spus, fiecare gest, vorba sau fapta facute constient si intentionat. Karma inseamna intentie buna sau rea.

Conform pricipiului cauza-efect, karma dintr-o viata anterioara determina natura vietii prezente.

 La baza invataturii lui Buddha stau cele patru adevaruri sfinte:

1. Viata este suferinta;
2. Setea de placere este originea suferintei;
3. Durerea poate fi vindecata prin domolirea acestei sete, prin anihilarea totala a dorintei;
4. Pentru a indeparta dorinta, trebuie urmat drumul cu opt ramuri, denumit Nobila Carare Octupla, care inseamna: intelegere dreapta, gândire dreapta, cuvânt drept, fapta dreapta, mijloace de existenta drepte, efort drept, concentrare dreapta.

Cele cinci precepte sunt:

1. Sa nu omori

2. Sa nu furi

3. a nu minti

4. Sa nu fi imoral

5. Sa nu consumi droguri sau bauturi alcoolice

Buddha este un mântuitor, in sensul ca arata o cale, dar fiecare ramâne liber s-o urmeze sau nu.

Linia de conduita este propusa, nu impusa, si drumul este lung si solitar. Cele patru adevaruri constituie mostenirea inestimabila lasata de Buddha, si niciodata, de-a lungul istoriei sale, indiferent de imbogatirile si transformarile sale, buddismul nu va lepada nici cea mai mica parte din aceasta invatatura initiala.

Curentele budismului si sarbatorile :

Incepand din secolul al treilea d. Ch., budismul se imparte in doua mari curente, care propune fiecare o cale diferita pentru a ajunge la nirvana:

  • Hinayana (Micul Vehicul) si

  • Mahayana ( Marele vehicol).

La origine, budismul nu comporta nici un cult si nici ceremonii speciale. Insa, incetul cu incetul, credinciosii au ales ritualuri si sarbatori.   Budismul hinayana sau Micul Vehicul este practicat azi de 35% dintre budisti. Este religia dominanta in Sri Lanka, in Birmania, in Thailanda, in Cambogia si in Laos.

Credinciosii aplica cu strictete regula vietii lui Buddha. Ei se angajeaza sa-si gaseasca refugiu in Buddha, in dharma (predicile lui Bddha) si in shanga (comunitate).

Budismul hinayana este prin esenta o regula de viata monastica, fara o divinitate suprema. Credinciosii respecta interdictiile: interdictia de a ucide, de a fura, de a comite edulter, de a minti, de a consuma bauturi care imbata.

Calugarii aleg sa se retraga din societate, pentru a medita si se aduna in cumunitate.Nu iau decat o singura masa
pe zi, traiesc din pomeni : este vorba despre calugarii cersetori. Ei asigura educatia copiilor, celebreaza nasterile casatoriile si inmormantarile.

In fiecare an, se sarbatoresc intemeierea comunitatii (februarie, martie) si momentul cand caluigarii raman in manastire pe timpul sezonului ploilor (iulie, august).

Budismul mahayana : Curentul mahayana sau Marele Vehicul intruneste astazi 60% dintre budisti. Este practicat mai ales in China, in Coreea, in Japonia, Nepal, Mongolia si Vietnam. Budisti mahayana interpeleaza mai pe larg mesajul lui Buddha. Ei consacra in acelasi timp un cult divinitatilor hinduse si celor dintr-o alta religie, cum ar fi daoismul in China si sintoismul in Japonia.

Venereaza mai cu seama diferitele figuri ale lui Buddha, din care au facut un zeu. Eu ii inchina un cult si unor bodhisttava, niste oameni plini de intelepciune care au hotarat sa se dedice mantuiri celorlalti.

Cel mai venerat dintre ei este Avalokinteshvara, care are mai multe brate si numeroase capete simbolizand ajutorul infinit pe care il aduce oamenilor.

Cu prilejul ceremoniilor calugarii acopera statuia lui Buddha cu stofe, aur si bijuterii.

Credinciosii aduc ofrande sub forma de hrana, flori si tamaie. Recita rugaciuni si se aseaza la piciorele lui Budha pentru a medita.

Sarbatorile comune : toti budistii celebreaza sarbatorile care amintesc de marile evenimente din viata lui Buddha.

Pelerinajele atrag periodic multimi de credinciosi in locurile unde a trait Buddha :

  • Kapilavastru, orasul sau natal ;

  • Bodhgaya,unde a primit iluminarea ;

  • Benares unde a predicat prima oara,

  • Kasinara unde a murit.

Acolo, in numeroasele temple care au fost construite, pelerinii vin sa se roage si sa se prosterneze in fata imaginilor lui Buddha. Ansamblul ritualurilor difera in functie de regiune si tara : credinciosul poate sa se aseze pe jos, cu picioarele incrucisate si cu mainile pe genunchi : poate sa se prosterneze lungindu-se cu fta la pamant.

Poate sa numere mataniile repetand rand pe rand niste formuile, sau mai poate utiliza moara cu rugaciuni. In aprilie, se sarbatoreste asterea lui Buddha. In unele tari, in temple se inalta un altar de flori, pe care este pusa statuia lui Budha copil, pe care se toarna ceai indulcit.

In iulie, se comemoreaza moartea lui Buddha. In acea zi, budistii onoreaza spiritele mortilor aprinzand lampite pe care le lasa sa pluteasca pe apa. Sarbatorile sunt prilej de spectacole.

Calugarii poarta masti si se costumeaza pentru a mima evenimentul. Ei reiau nenumaratele povesti legendare care au fost create pornind de la viata lui Buddha.

Buddismul a venit ca o religie noua, ceruta de sufletul popular, care nu putea concepe religia austera si rece, fara temple si zei, de pura contemplare filozofica, care era brahmanismul.

Întelepciunea descoperita de el era ca, pentru a domina viata, trebuie sa stii sa te eliberezi de ea, tinzând catre nirvana. Deci, în fond, acelasi principiu ca si brahmanismul.

Deosebirea, care a si asigurat succesul buddismului, e ca, desi nici el nu învata masele despre zei, adeptii lui Buddha l-au facut pe el semizeu si i-au instituit un cult.

Acesta i-a asigurat succesul, fata de rigiditatea abstracta a brahmanismului, desi Buddha însusi propaga aceleasi invataminte:

  • agnosticismul religios,

  • eliberarea de viata,

  • metempsihoza dupa moarte

  • trecerea în nirvana.

Prin organizarea pe care si-a dat-o, dar mai ales prin admirabilele ordine calugaresti pe care le-a organizat, buddismul a izbutit sa se raspândeasca foarte rapid, mai ales în afara granitelor Indiei: China, Tibet, Japonia, înlocuind peste tot aproape complet brahmanismul anterior.

În India, buddismul, desi a prins, s-a amestecat în curând cu alte religii populare, dând nastere unei noi religii, denumite hinduism sau neobrahmanism, în care s-a contopit si brahmanismul, si care este astazi religia cea mai raspândita în India, numarând peste 200 milioane de adepti.

Caracteristic e faptul ca neobrahmanismul (hinduismul) a împrumutat foarte multe elemente crestinismului si o directie a lui, vishnuismul, a adoptat atât ideea de treime, cât si pe cea de întrupare si rascumparare.

Cu toate acestea, datorita curentelor si riturilor populare, carev au fost adoptate de Hinduism si Vishnuism, practicile si ceremoniile lor sunt asa de bizare ( se merge chiar pana la sacrificii umane,oferite zeitei Kali), incat neobrahmanismul (hinduismul), pare a reprezenta un posibil regres spiritual, chiar fata de Brahmanismul clasic anterior.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Septembrie 2012 în Religie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: