RSS

4.HINDUISMUL (Neobrahmanismul)

21 Sep

HINDUISMUL zilelor noastre nu este acelasi cu Hinduismul de acum 5000 de ani. Religia hindusa a evoluat in acesti ani. Acum ea cauta sa fie o sinteza a diverselor idei si influente ce strabat intreg subcontinentul indian si care reprezinta sute de grupuri sociale, culturale si tribale. De fapt, insasi termenul hindu nu este originar din India.

El este denumirea persana a fluviului Indu. Yoghi Ramacharaka face aceasta observatie: „Diferitele secte hinduse, desi practic par sa fie religii diferite, in realitate se considera a nu fi decat diferite secte si diviziuni ale Unei Singure Religii Eterne a Indiei, bineinteles, fiecare considerându-se pe sine ca fiind cea mai buna si mai favorizata exprimare si interpretare a ei.”

 Scrieri sacre

Scripturile hinduse au fost culese de-a lungul a sute de ani, incepând cu scrierea traditiilor orale existente in ultima jumatate de mileniu inainte de Cristos.

Aceste scripturi sunt cunoscute sub numele de Veda (care inseamna, intelepciune/cunoastere). Portiunea de incheiere a scrierilor Veda este numita Upanishads, care reprezinta o sinteza a invataturilor vedantice.

 Principalele invataturi ale scrierilor Upanishads includ :

1.  crezul in panteism, (toata creatia este unica, divina sau nu )

2.   crezul in ispasirea karmica

3. crezul in reincarnare.

Poate cea mai bine-cunoscuta parte a Vede-lor este legenda hindusa a lui Bhagavad-Gita, care este povestea unui print razboinic, pe numele de Arjuna si a conducatorului sau de car Krishna, o incarnare deghizata a zeului hindus Vishnu.

 Bhagavad-Gita a fost scrisa si ulterior modificata intre anii 200 î.C. si 200 d.Cr. O ilustratie a pluralismului si a naturii Hinduismului se gaseste in compararea Dumnezeului legendei Bhagavad-Gita cu Dumnezeul literaturii vedice timpurii.

 Dumnezeul descris de catre Gita este personal si adeseori pare monoteist (adica, e vorba de un singur Dumnezeu, care este personal si nu parte a creatiei sale).

Cu toate acestea atunci când cineva citeste scriptura vedica timpurie, va descoperi ca Dumnezeu este prezentat ca fiind panteist .

 Hinduismul contemporan

Exista trei clasificari de baza, in care sutele de secte hinduse se impart în:

1. Monistii abstracti, care subliniaza unitatea filozofica a universului, in locul ideii religioase sau teiste.

2. Adeptii lui Vishnu, care sunt devotati inchinarii (in multe forme diverse) zeului Vishnu (manifestat in forme diverse), si considerat forma suprema de divinitate.

3. Adeptii Shivei, care se devoteaza inchinarii zeului Shiva, cea mai superioara manifestare a divinitatii.

Meditatia Transcedentala, cu accentul ei filozofic, se incadreaza in clasa monista, in timp ce Societatea Internationala pentru Constiinta Krishna, sustine ca Krishna, Dumnezeul suprem, este totuna cu Vishnu, astfel ei fiind identificati cu adeptii Vishnuismului.

 Expertul in religiile lumii Ninan Smart remarca problemele diverselor sisteme contemporane de crezuri hinduse:

In concluzie trebuie sa se puna intrebarea, care este esenta Hinduismului ?

Este o intrebare grea.

Exista hindusi ortodocsi, care neaga existenta lui Dumnezeu. Altii, desi nu-l neaga pe Dumnezeu, ii acorda un loc secundar, considerându-l o faza iluzorie a Absolutului.

Intr-o asemenea varietate de opinii , ce ramâne necesar crezului hindus ? Cu certitudine, doctrinele reincarnarii si a eternitatii sufletului.

Imaginea lumii ca un loc in care spiritul nemuritor al omului este la nesfârsit implicat in ciclul reincarnarii domina imaginatia indiana de aproape trei milenii.

Ca adaugire, un complex sistem social a dat forma religiei actuale a subcontinetului intr-o indelungata perioada de timp.

De aceea, Hinduismul nu este doar una dintre cele mai vechi religii ale lumii, ci si una dintre cele mai complexe.

 Aceasta complexitate manifestata prin unghiurile diferite din care se determina realitatea finala este cea care atrage si ii fascineaza pe multi intelectuali.

Desi foarte variat, dupa Josh McDowell, apologet crestin, in Hinduism se mai gasesc urmatoarele concepte comune:

 – Brahman, eternul Trimutri, sau Dumnezeu trei-in-unul (trinitar) ca si in crestinism, ( trinitatea : tatal, fiul si sfantul duh)

– Brahma (ca si Creator),

– Vishnu (ca si Pastrator)

– Shiva (ca Nimicitor).

– Supunerea Soartei, devreme ce omul nu este in afara, ci parte a lui Brahma.

– Sistemul Castelor, determinate de legile lui Manu.

– Nirvana, starea finala atinsa la emanciparea sufletului din lantul de nasteri si renasteri.

Yoga, disciplina care-l face in stare pe individ sa-si controleze trupul si emotiile.

– Dharma, Legea Ordinii Morale, pe care fiecare individ trebuie sa o gaseasca si sa o urmeze pentru a atinge Nirvana.
Prin urmare, Hinduismul este foarte tolerant fata de celelalte religii, fiindca gaseste o asemanare la fiecare si cauta sa le asimileze.
 

CREZURI HINDUSE           

 Dumnezeu:

Nu exista despre Dumnezeu o idee unica. Conceptele hinduse despre divinitate includ oricare dintre urmatoarele:

** monismul (toata creatia/existenta este una);

** panteismul (toata creatia/tot ce exista este divin);

** panenteismul (Dumnezeu se afla in creatie ca si sufletul in corp);

** animismul (Dumnezeu, sau mai multi Dumnezei, traiesc/salasluiesc in creatiile sale, cum ar fi copacii, pietrele, animalele etc);

** politeismul (exista multi Dumnezei);

** henoteismul (exista mai multi Dumnezei dar ne inchinam unuia singur);

** monoteism (exista doar un singur Dumnezeu).

Karma si Samsara:

Fundamentala pentru gandirea hindusa este idea ca toate sufletele sunt eterne si raspunzatoare pentru faptele lor din timp.

 Karma se refera la datoria creata de faptele rele ale unui om pentru care trebuie sa se ispaseasca (prin diferitele sisteme hinduse), pentru ca el sa scape din ciclul de Samsara, de reincarnari (in care sufletul locuieste in trupuri omenesti succesive), sau de transmigrare (in care sufletul locuieste in trupuri succesive – omenesti, animale, sau chiar de plante si alte obiecte fara viata).

Legea karmei se aplica atât oamenilor cât si animalelor. De aceea, renasterea poate lua o forma superioara sau inferioara, urcând prin ea in sus pe scara sociala, (renastere ca membru al unei caste superioare) sau coborînd pe scara sociala, (renastere intr-o casta mai inferioara sau ca animal).

   Mântuirea :

Cele trei cai principale hinduse de mântuire includ:

** karma marga (adica metoda), care este calea actiunii dezinteresate;

** bhakti marga (calea devotarii) . Bhakti marga obtine realizarea de sine prin jertfe rituale si disciplina.
** jnana marga (calea cunoasterii si a descoperirii mistice). Jnana marga obtine realizarea de sine prin constienta intuitiva si revelatie mistica.

 Moksha:

Concept cunoscut si sub numele de mukti, este termenul hindus folosit pentru scaparea, eliberarea sufletului din ciclul karmei.

 De aceea, pentru un hindus, telul suprem al existentei sale este sa fie eliberat din samsara (ciclul obligatoriu al vietii) si din legea karmei cu sirul ei lung de nasteri, morti si renasteri.

 Când cineva obtine aceasta eliberare, respectivul se crede ca intra intr-o stare de desavârsire, de perfectiune.

Sistemul de caste:

Este o trasatura unica a religiei hinduse. Relatarea originilor castelor este interesanta.

Se spune ca Brahma l-a creat pe Manu, primul om. Din Manu s-au nascut patru feluri de oameni, dupa cum a hotarît creatorul Brahma.

  • Din capul lui Manu au iesit Brahmanii, cei mai buni si mai sfinti oameni.

  •  Din mâinile lui Manu au iesit Kshatriyas, conducatorii si razboinicii.

  • Meseriasii au iesit din coapsele lui si au fost numiti Vaisyas.

  • Restul oamenilor au iesit din picioarele lui Manu si sunt cunoscuti sub numele de Sudras.

Odata cu trecerea timpului, sistemul castelor din India a devenit tot mai complicat, ajungând astazi sa existe mii de subcaste.

 Acesta constituie inca parte integrala a ordinii sociale a Indiei, chiar daca a fost scoasa in afara legii de catre guvernul indian.

Din vremurile cele mai timpurii, hindusii au venerat vaca si au considerat-o posesoarea unei mari puteri.

 In privinta notiunii de Dumnezeu:

( paralele intre Hinduism si Crestinism )

1.* fiinta suprema a Hinduismului este indefinita, este impersonalul Brahma, Absolutul filozofic.

**Crestinismul afirma ca exista o singura fiinta suprema care este infinitul Creator personal. Pe deasupra, Dumnezeul crestin este iubitor si deosebit de interesat si implicat in treburile umanitatii, in puternic contrast cu distantata divinitate a Hinduismului.

 2.* Hindusul il priveste pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahma, lipsit de valoare individuala sau personala.

**Crestinismul insa, invata ca omul a fost facut in imaginea lui Dumnezeu având personalitate si capacitatea de a primi si de a oferi dragoste. Desi imaginea lui Dumnezeu din om a fost corupta la caderea acestuia in pacat, omul ar fi inca nespus de pretuit de catre Dumnezeu.

3. *In Hinduism nu exista ideea de pacat impotriva unui Dumnezeu sfânt. Faptele nelegiuite nu sunt savârsite impotriva vreunui Dumnezeu, ci sunt in principal rezultatul ignorantei. Aceste rele pot fi biruite urmând principiile si doctrina mântuirii castei din care face parte.

**Crestinismul, vede pacatul ca fiind un act real de rebeliune impotriva unui Dumnezeu perfect si sfânt.Toate pacatele sunt acte de razvratire impotriva legii lui Dumnezeu.

 4.*In Hinduism mântuirea se poate dobândi in trei feluri: prin cunoastere, fiindca a cunoaste reprezinta parte a fundamentalului Brahma si nu o entitate separata; prin devotament, care inseamna dragoste si ascultare fata de o anume zeitate, sau prin fapte savârsite conform ritualurilor. Aceasta mântuire este necesara din lungul ciclu de nasteri, morti si renasteri.

**Mântuirea in Crestinism este scapare de la potentiala separare eterna de Dumnezeu si ea nu se poate obtine prin fapte bune, ci este oferita fara plata de Dumnezeu tuturor celor ce vor sa o primeasca.

5. *Hinduismul considera lumea materiala ca fiind trecatoare si de importanta secundara fata de descoperirea Brahmanului, in timp ce

**Crestinismul considera lumea ca având o realitate obiectiva ce isi are sursa in vointa creatoare a lui Dumnezeu.

6. *Hindusii privesc lumea ca fiind doar o extensie, o prelungirea a lui Brahma, o parte a Absolutului, in timp ce

**Crestinii o privesc ca fiind o entitate cu totul diferita in natura ei de Dumnezeu si care nu este parte a unui sistem universal sau monist.

Aceste contradictii reprezinta diferentele majore intre cele doua religii.

Conform Hinduismului problema fundamentala a omului nu este morala, ci metafizica.

Omul nu este vinovat ca a incalcat legea morala a lui Dumnezeu ci pentru ca si-a uitat adevarata lui natura, iar acum se recunoaste ca fiind altceva.

Omul nu este un pacatos. Pur si simplu el este ingorant fata de sine, de adevaratul lui Eu. Problema se afla in constiinta lui. Mântuirea lui consta in atingerea acelei stari originale de constiinta pe care a pierdut-o.

Adevarata natura a omului sau constiinta lui originala este definita in moduri diferite de guru monisti sau panteisti.

Gurul monist, care crede ca Dumnezeu, omul si universul sunt de fapt un tot unitar, afirma ca Omul este Constiinta Infinita sau Dumnezeu, dar care s-a implicat intr-o constiinta finita, rationala si personala. Atâta vreme cât ramâne in aceasta stare, se va naste de nenumarate ori in aceasta lume de suferinta.

 De aceea, mântuirea consta in depasirea, transcenderea acestei constiinte personale si finite si prin contopirea cu Constiinta Infinita si Impersonala (sau cunoasterea ei), in felul acesta scapând din ciclul de nasteri si morti. Mântuirea este o chestiune de perceptie sau de realizare. Deja esti una cu Dumnezeu, nu-ti ramâne decât sa percepi sau sa realizezi acest fapt.

A percepe, in acest context, nu este o activitate a mintii. Nu se pune problema de a cunoaste din punct de vedere intelectual sau de a deduce logic ca noi suntem Dumnezeu, ci mai degraba de a transcende, de a depasi, aceasta cunoastere rationala si constienta si de a experimenta o stare superioara de constiinta sporita, care este Dumnezeu si adevaratul sine.

Gurul panteist nu sustine ca omul este, sau devine vreodata, Dumnezeu. Dumnezeu ar fi o fiinta personala pe numele de Krishna. Starea originala a omului este constiinta Krishna, iar adevarata lui natura este de a fi un slujitor iubitor al lui Krishna.               Dar omul a uitat acest lucru si a devenit captivul acestei lumi materiale.

Acum trebuie sa-si restabileasca legatura cu Krishna si sa dobândeasca Constiinta Krishna. Doar atunci omul va iesi din ciclul de nasteri si morti si va trai pentru totdeauna impreuna cu Krishna in Goloka, adica cer.

 In Hinduism mântuirea consta deci in descoperirea, perceperea sau experimentarea naturii noastre adevarate.

Aceasta realizare are loc atunci când putem sa ne modificam constiinta noastra si sa ajungem la o stare superioara de constiinta. Cum putem sa ne modificam constiinta ? Prin manipularea sistemului nostru nervos, deoarece constiinta este dependenta de el.

In mileniul care s-a scurs, s-au pus la punct numeroase tehnici care sa manipuleze sistemul nervos al omului pentru a putea obtine modificarea constiintei lui. Aceste tehnici sunt in general cunoscute sub numele de tehnici yoga.

 Una dintre aceste tehnici este hatha yoga (mântuirea prin exercitiul fizic). Hatha Yoga, care consta din exercitii fizice si de respiratie, este o metoda foarte veche. Crezul ca omul poate dobândi mântuirea prin exercitii fizice se bazeaza pe faptul ca mântuirea se presupune a fi o chestiune de perceptie, ce depinde de starea sistemului nervos al omului, care la rândul lui depinde de conditia lui fizica.

 Prin manipularea psihologica a trupului omenesc, sistemul nervos poate fi imbunatatit iar constiinta modificata/schimbata. Problema pe care o creaza Hatha Yoga este faptul ca ea necesita un proces indelungat si anevoios, care cere multa disciplina si un profesor competent.

Intrebarea frecvent pusa este daca un crestin poate sa practice Hatha Yoga. Odata ce o persoana cunoaste modificarea de constiinta si are o viziune a posibilitatilor, aceasta persoana se deschide filozofiei hinduse.

O alta metoda de transformare a constiintei este japa yoga (metoda mecanica de mântuire). Japa Yoga inseamna repetarea sau invocarea unei mantre (de regula, este o formula care contine numele unui Dumnezeu sau al un spirit rau).

Gurul de orientare monista prefera sa folosesca un nume simbolic al lui Dumnezeu cum ar fi Om, sau o mantra al carei inteles initiatul discipol nu-l cunoaste, pentru ca astfel numele, sau mantra respectiva, sa nu creeze, prin asociere, in mintea lui gânduri sau imagini.

 Repetarea constanta a unui sunet elimina toti ceilalti stimuli, concentrând astfel mintea asupra lui si in cele din urma sunetul devine un non-stimul.

 Faptul acesta induce o stare in care mintea este constienta sau treaza, dar nu este constienta sau treaza fata de ceva anume sau de vreo idee. Se spune ca aceasta este constienta constiintei. Ca omul este constient de constiinta. Ea este numita Constiinta Pura sau Constiinta Transcedentala.

 Fiindca initierea in Meditatia Transcedentala este o chestiune privata, multi crestini o considera misterioasa. De fapt, ea este simpla.

Celui ce este interesat in initiere i cere sa aduca flori, dulciuri, o batista alba, camfor etc.

In timpul ceremoniei instructorul se inchina unei fotografii a guru-lui lui si apoi ii cere initiatului sa se plece inaintea pozei acestuia.

 Invatatorul sau instructorul cere binecuvantarea diversilor zei si diferitelor zeite apoi ii transmite initatului o mantra.

De obicei, mantra este un cuvânt scurt, nume al unei divinitati cum ar fi Ram, Om, Hrim, Sring, Aing.

 Discipolului ii este cerut sa seada intr-o pozitie confortabila, sa-si inchida ochii si sa repete mantra cu voce joasa, de exemplu, Ram…Ram…Ram…, primele 20 de minute. I se spune ca mai intâi va uita de restul lumii si ca va deveni constient doar de mantra.

Apoi, va uita si de mantra si va transcende toate gândurile si simtamintele, devenind constient de constiinta.

Aceasta este starea transcedentala de constiinta.

Dupa câtva timp, cel ce mediteaza atinge o stare superioara de constiinta, numita Constiinta Cosmica, stare in care el este constient atât de lume cât si de Constiinta Pura.

Dupa ce au trecut mai multi ani de meditatie, respectivul poate atinge Constiinta Divina, in care el ajunge sa perceapa nivelurile mai subtile ale lumii obiective.

Se spune ca in aceasta stare omul poate chiar comunica cu pasarile, cu animalele, cu plantele, cu pietrele.

Dupa aceasta se ajunge la starea finala de Unitate a Constiintei, in care omul se percepe in unitate/contopire cu universul.

Aceasta este considerata eliberarea.

Mahesh Yoghi numeste aceasta metoda, metoda mecanica de realizare a Dumnezeirii.

El spune ca este posibil sa-l descoperi pe Dumnezeu pe aceasta cale, fiindca Realizarea Dumnezeirii este o chestiune de perceptie iar procesul de perceptie este atât mecanic, cât si automatic.

 Pentru a percepe obiectele externe nu trebuie decât sa ne deschidem ochii, iar vederea obiectului vine automat fara folosirea intelectului sau a emotiilor.

 In acelasi fel, pentru a percepe constiinta interioara, nu trebuie decât ca noi sa ne indreptam atentia inspre interior si, in mod automat, vom ajunge sa o percepem.

Perceptia exterioara este rezultatul cresterii progresive a activitatii sistemului nervos.

 Perceptia launtrica este rezultatul diminuarii activitatii, pâna ce intreg sistemul nervos inceteaza sa mai functioneze si atinge o stare de liniste, o stare de atentie odihnitoare.

In felul acesta se ajunge la realizarea lui Stai nemiscat si

afla ca Eu sunt Dumnezeu.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Septembrie 2012 în Religie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: