RSS

6.JAINISMUL

21 Sep

Jainismul este este o religie apărută în India ca o reacţie împotriva hinduismului şi a sistemului său de caste.  Ea a fost întemeiată de către Mahavira, supranumit Jina (“Învingătorul, “Triumfătorul”) în secolul al V-lea î.Cr., care duce o viaţă exemplară şi îşi propovăduieşte credinţa. Jainismul este practicat de circa 4,2 milioane de oameni, cei mai mulţi fiind din India, însă există comunităţi de imigranţi ce practică religia în Statele Unite, Europa de Vest sau Africa.

Jainii au avut o influenţă semnificativă în ceea ce priveşte sferele politice, etice şi economice din India timp de mai mult de două milenii.

 Jainismul, care este nu numai o religie, ci şi o filozofie, pune accentul pe independenţa spirituală a individului, precum şi egalitatea între oameni, punând mare preţ pe non-violenţă (ahisma) şi ascetism (renunţarea la plăcerile materiale).

 Apariţie

În jurul anului 540 î.Cr., la vârsta de doar 28 de ani, Mahavira îşi părăseşte familia şi vreme de circa 12 ani duce o viaţă de ascet, străbătând drumurile, trăind din pomeni şi meditând.

La vârsta de 40 de ani, el îşi încheie drumul cunoaşterii, dedicându-şi restul vieţii propovădurii învăţăturii sale până la vârsta de 72 de ani când intră în Nirvana. Textele care fundamentează religia vor fi scrise mai târziu, în secolul al V-lea.

 Textele sacre

Literatura sacră jainistă este imensă şi cuprinde zeci de tratate, începând cu textile canonice “Siddharta”, dictate de Mahavira şi scrise de cei 11 discipoli ai săi şi continuând cu alte texte teologice. Această literatură sfântă este structurată în două mari canoane:

  • primul canon: alcătuit din 45 de lucrări în proză sau în versuri (sec. IV-II î.Cr.);

  • al doilea canon: de dată mai recentă, contestă autenticitatea lucrărilor primului canon.

Doctrina jainistă poate fi rezumată enuntănd cele trei Giuvaieruri (Nestemate):

Dreapta credinţă (viziune) – jainiştii consideră că Jina este cel care a descoperit dreapta credinţă ce duce la Adevărul Absolut şi a biruit toate piedicile pentru atingerea lui.

Dreapta cunoaştere – cunoaşterea, ce cuprinde mai multe etape, de la simpla percepţie până la Cunoaşterea Absolută, este accesibilă doar celor care au devenit Jina, ei fiind singurii care pot atinge Nirvana.

Dreapta purtare – conţine morala jainistă, centrată pe cinci mari legăminte (ale călugărilor): să nu ucizi; să nu minţi; să nu furi; să nu ai relaţii sexuale; să nu aduni averi pe acest pământ. De asemenea, există şi cinci mici legăminte (ale laicilor): să nu fi violent; să fii cinstit; să fii sincer; să dai dovadă de fidelitate conjugală; să renunţi la bogăţiile efemere.

Credinţe

Jainii cred că toate sufletele sunt egale, deoarece fiecare dintre ele are capacitatea de a se elibera din ciclul reîncarnărilor successive (moksha).

Totuşi, Digambars, o sectă a jainismului consideră că doar bărbaţii pot atinge moksha.

Jainii consideră că fiecare om este responsabil de acţiunile sale şi că toate fiinţele vii posedă un suflet etern, de aici şi ideea că oamenii trebuie să trăiască şi să se poarte cu respect faţă de orice fiinţă ce posedă spirit.

Dumnezeu este descries ca fiind “Înţelepciunea Infinită”, “Conştiinţa” şi “Fericirea”. Jainii nu cred într-o divinitate omnipotentă care să fi creat universul.

Chiar dacă neagă existenţa unei astfel de “Divinităţi Supreme”, ei refuză să fie acceptaţi ca aparţinând unei filozofii atee.

Cheia centrală a jainismului este cu siguranţă compasiunea pentru orice viaţă, umană sau nu. Crima, indifferent de natura acesteia este considerată a fi un act de o răutate inimaginabilă.

 Jainismul este singura religie din lume în care toţi practicanţii sunt vegetarieni.

Acest caracter a influenţat mult lumea indiană, multă lume care practică hinduismul devenind vegetariană. În multe oraşe jainii au construit spitale pentru animale, cum ar fi cel din Delhi (spital pentru păsări).

 Nonviolenţa specifică acestei religii se manifestă mult mai puternic decât vegetarianismul. Jainii refuză mâncarea obţinută prin orice violenţă care nu este necesară.

 Astfel, sunt excluse majoritatea legumelor cu rădăcină, considerând că tăierea totală a plantei este inutilă pentru a folosi doar o mică parte din aceasta.

 Mai mult, ceapa şi usturoiul sunt evitate, considerate ca fiind creatoare de furie şi gelozie. O anumită sectă a jainismului nu mănâcă, bea sau călătoreşte de la apusul până la răsăritul soarelui.

Jainii sunt foarte deschişi credinţelor altor religii. Spre exemplu, câteva temple non-jainiste din India sunt administrate de jaini. Unii jaini se închină zeilor hinduismului, în timp ce unii hinduşi cer ajutorul jainilor în ceea ce priveşte viaţa spirituală.

Spaţiul şi timpul

Conform jainismului, universul nu a fost niciodată creat şi nici nu va înceta vreodată să existe.

Timpul este divizat în:

  •  Utsarpinis (ciclu temporal progresiv) şi

  • Avsarpini (ciclu temporal regresiv).

Împreună ele constituie un Kalchakra (ciclu temporal).

Fiecare Utsarpini şi Avsarpini sunt divizate în 6 perioade temporale inegale, cunoscute sub numele de Ara. Când timpul se află în jumătatea de Utsarpinis, etica, progresul, bucria, forţa, vârsta, religia etc. merg de la cea mai proastă condiţie la cea mai bună. În timpul unei Avsarpinis, aceleaşi noţiuni se deteriorează de la bine spre rău.

Jainii cred că acuma suntem în a cincea Ara din faza Avsarpini, mai fiind aproximativ 19,000 de ani până la viitoarea Ara.

După aceasta va începe faza de Utsarpini, continuând astfel repetiţia infinită a timpului.

Filozofia jainistă se bazează pe adevăruri universale eterne. În timpul primelor doă şi celor din urmă două Ara, aceste adevăruri vor pieri din sânul umanităţii, urmând a reapărea datorită unor oameni ce au obţinut înţelepciunea totală în timpul celei de-a treia şi de-a patra Ara.

Se consideră că într-un ciclu doar 24 de oameni ajung la iluminarea totală.

 Karma

Este o caracteristică fundamentală a religiei jainiste. În esenţă, orice individ culege ceea ce a semănat, adică existenţa din această viaţă este influenţată de vieţile precedente. Acţiunile noastre pot determina chiar şi viitorul în viaţa actuală, nefiind important doar ceea ce faci, ci şi ceea ce gândeşti sau vorbeşti.

 Sărbători şi ritualuri

Sărbătorile (sau festivalurile) sunt o componentă semnficativă a vieţii unui jain. Cei mai mulţi dintre aceştia sărbătoresc în timpul festivalelor sau în zilele sfinte.

 Parzushan  este cel mai important festival, ţinând de la 8 la 10 zile în timpul musonului.

Jainii au o practică foarte specială când o persoană, simţind că va muri în curând şi, dacă consideră că a făcut tot ce trebuia în viaţă, încetează să mai mânânce ori să mai bea până la moarte.

 Chiar dacă în zilele de azi tot mai mulţi încearcă să interzică această practică în India, jainii se apără spunând că acesta este un ritual, nu o formă de sinucidere.

Unul din cele mai cunoscute ritualuri este rostirea rugăciunii universale, numită Namokar Mantra.

Templele, sau Basadi, sunt locurile în care jainii venerează anumite personalităţi ce au obţinut iluminarea totală.

Există însă şi unele secte care refuză să venereze astfel de personae, considerându-le simpli ghizi, considerând temple şi statuile nenecesare.

O trăsătură interesantă în ceea ce priveşte jainismul este aceea că jainii sărbătoresc în aceeaşi măsură toate sărbătorile hinduşilor

 Jainii chiar se roagă unor zeităţi hinduse precum Rama sau Krishna.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Septembrie 2012 în Religie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: